Trecut

                                                  De printre vise prăbuşite,
                                                  De printre doruri-năbuşite,
                                                  De printre libertăţi asfaltate
                                                  Şi sentimente drogate...
                                                 
                                                         De printre  iubiri prăfuite,
                                                         De printre intâlniri grăbite,
                                                         De printre confesii afumate
                                                         Şi căutări prea aşteptate...
           
                                                   De printre linii încurcate de telepatie,
                                                   De printre stele pierdute-n urgie,
                                                   Te naşti tu, plin de macabru umor,
                                                   Trecut neîmplinit, trecut ameţitor...

                                                       
                                                       
                                                 

Noi reci...

   Răcoare...e ca şi cum ar fi venit timpul meu,
   Stropi reci....e ca şi cum aş fi chemat singură ploaia.
   Această răceală...atât de familiară, atât de a noastră.
           Ceai cu lămâie, verde de iasomie, abureşte necontenit,
           Ar încerca să încălzească amintirea, ar încerca să ne strige,
           Însă doar un abur gol rămâne, tremurând de frigul nostru,
                           Depărtare.....
                                Uitare....
Suntem goi....

                                                     

    Aducerile aminte nu înseamnă doar o revocare a propriilor senzaţii şi gânduri, dar şi a părerilor altor participanţi la moment. Păreri care-ţi pot deschide un nou ,,eu" , reacţionând cu fraze de gen : ,,Chiar aşa arătam? Chiar aşa făceam? Daaa?".

Viaţa e precum un joc în poker. Eşti atent la cărţi, calculezi cu isteţime şi joci în grup...câştigi, nu te poţi concentra şi mizezi doar pe tine...pierzi. Uneori, însă, integrezi capacităţile necesare şi falimentezi, de ce?...pentru că miza a fost mică sau n-ai intrat în timp. Cine ştie... Ţi s-ar părea că în această ,,selecţie " câştigă doar profesioniştii. Profesionismul sau relaţiile vaste şi intermediare, hârtia cifrată....oare la asta să se fi rezumat viaţa...

Take your time,

take my time :)

Glasuri entropice străpung aerul rafinat

Şi ,,neomenesc" se reliefează turbat.

Urechea aude, nervul transmite 

Şi doar inima simte...

De ce...de ce între ,,a se supăra" şi a ,,limpezi/explica situaţia", omul alege prima variantă? Când întotdeauna există o cale uşoară spre pace!

Sunet...

Sunet de chitară aruncă cu săgeţi în carnea sufletului,

Arhaicul şi vidul Cupidon şi-a rupt arcul într-o ţintă oarbă,

Ritmuri nebune cutremură sângele pământului,

Pieptul continuă şocuri metalice să soarbă...