Artistul - omul dedicat, capabil să se întrepătrundă și să pătrundă, să se piardă în creația-i de glorie ori să domine prin binecuvântarea imaginației și simțului.
Artistul - omul care azi îți spune cât de mult te adoră și a doua zi te salută doar din priviri.
Omul care îți descrie azi legătura dintre tine și el, cât e de frumoasă, cât e de specială, iar mâine...legătura aceasta se dizolvă în mulțime.
Omul care prin clipe numărate încearcă să-ți obțină carnea și spiritul, iar prin clipe nenumărate - amintirea existenței sale telurice.
Și peste câteva zile, cel puțin, acest artist te găsește și-ți afirmă cât ești de minunată, cât de mult îl macină dorul, cât de unic îți este mirosul și cât de dumnezeiască îți este atingerea, pentru ca a doua zi să-ți țină minte doar numele.
Artistul, astfel, devine o dorință, apoi un moment din istoria destinului purtat de tine, iar cu următoarea încercare de ieșire scenică în viața ta....tu, deja, îi arăți cât de străin e pentru tine, ignori și-l saluți doar din priviri.
- Subscribe to RSSkeep updated!
.jpg)
26 дек. 2013 г.
21 нояб. 2013 г.
Cei 5 zombie...
Am avut, recent, o discuție în cadrul căreia am fost "nevoită" să prezint descrieri ale acelor bărbați pe care îi consider eu zombie, deci, vă aduc la cunoștință :))) :
1. Omul care-i pe metallică și programare 24 din 24, iar după o discuție te simți de parcă toată lumea-i hard iar ție ți s-a dat cu o greutate în cap.
2. Omul care plictisește, pentru că nu știe ce interesant ți-ar putea propune, iar cînd tu propui - zice că-i obosit, n-are chef, altădată va veni momentul pentru teatru/film sau altceva relaxant/distractiv.
3. Omul care crede că momentele frumoase necesită mulți bani, iar rezultatul e fără this is magic moment.
4. Omul care ascultă blatnaia muzîca (șanson) și zice că restul e "fuflo", iar cînd vine vorba de întîlnire cu careva grup, atunci vine vorba și de beții din astea cu "șașlîk, vodkă și șanson " (desigur).
5. (tadadaaaam și-n sfîrșit) Omul care se crede cel mai inteligent, el îți dă intensiv sfaturi, iar prietenii lui sunt la fel de zombie... Aaa, și toate fostele sunt fie c*, fie proaste sau alte "diminutive".
1. Omul care-i pe metallică și programare 24 din 24, iar după o discuție te simți de parcă toată lumea-i hard iar ție ți s-a dat cu o greutate în cap.
2. Omul care plictisește, pentru că nu știe ce interesant ți-ar putea propune, iar cînd tu propui - zice că-i obosit, n-are chef, altădată va veni momentul pentru teatru/film sau altceva relaxant/distractiv.
3. Omul care crede că momentele frumoase necesită mulți bani, iar rezultatul e fără this is magic moment.
4. Omul care ascultă blatnaia muzîca (șanson) și zice că restul e "fuflo", iar cînd vine vorba de întîlnire cu careva grup, atunci vine vorba și de beții din astea cu "șașlîk, vodkă și șanson " (desigur).
5. (tadadaaaam și-n sfîrșit) Omul care se crede cel mai inteligent, el îți dă intensiv sfaturi, iar prietenii lui sunt la fel de zombie... Aaa, și toate fostele sunt fie c*, fie proaste sau alte "diminutive".
8 нояб. 2013 г.
Revoluție de toamnă
E toamnă... o toamnă cu iz revoluționist,
Pași grei, iubiri spontane, măști de artist.
Prin ceți, plutind, idei zdrobesc sirene,
Alarme false despre somn și veșnicia lenii.
Seri triste, dimineți-surpriză sau nopțile albe -
Te cheamă la ceai de mentă sau beri la halbe.
Drapele albe de predare, neliniște, disperare,
Ploi lașe, ce stropesc căciuli cu fețe-paloare.
Mă opresc, închid umbrelă și lovesc în pămînt,
Vibrații au stîrnit și spart sugrumul de mormînt,
Jos drapele, jos lege, e Revoluție autumnală,
E timpul pentr-o-mbrățișare colosală!
25 окт. 2013 г.
Extenuare
Am luat tăcerea în ochi...
Prin spuma de zat,
Am plecat.
M-am surpins umblînd după fum,
Ascunsă sub apă,
Sunt mioapă.
Am zburat călcînd stropi de aer,
Prin chemarea de dust,
Mă gust.
Prin spuma de zat,
Am plecat.
M-am surpins umblînd după fum,
Ascunsă sub apă,
Sunt mioapă.
Am zburat călcînd stropi de aer,
Prin chemarea de dust,
Mă gust.
17 окт. 2013 г.
Punctul G
I-a-ntins o frunză ruginie în schimbul buchetului măreț,
A stropit-o cu ploaie, în loc să-i pună raze prin păr,
A chemat noaptea întunecoasă, fără să-i arate stele cu degetul,
I-a dat să bea tărie, chiar dacă ar fi putut-o săruta și alinta,
A lăsat vorbe și fapte pe-alături, doar ca s-o poată iubi în liniște,
A strîns-o atît de tare la piept, încît frig și stele nu valorau,
A luat-o sub umbrelă ca să-i fie alături fără motiv altora,
I-a zis că toamna e cel mai frumos ce le-ar aparține!
23 авг. 2013 г.
Îmi cînt...
Îmi cînt cuvîntul prin stropul de apă căzut pe iris,
Îmi cînt cuvîntul prin nota vîntului ce zguduie frunze,
Am sete de suflet, am sete de artă,
Am sete de buze puse pe ceartă.
Îmi cînt visul prin unde de respirație somnoroasă,
Îmi cînt visul prin fulgii topiți peste pleoape,
Înfometată de ghiață și sînge -
Metamorfoza de viață te strînge...
Îmi cînt cuvîntul prin nota vîntului ce zguduie frunze,
Am sete de suflet, am sete de artă,
Am sete de buze puse pe ceartă.
Îmi cînt visul prin unde de respirație somnoroasă,
Îmi cînt visul prin fulgii topiți peste pleoape,
Înfometată de ghiață și sînge -
Metamorfoza de viață te strînge...
13 авг. 2013 г.
Între mine și noi
La un pas dintre mine și noi e doar cuvîntul tău,
E surîsul meu și balsamul gîndului ce ne leagă -
Mieroasă paloare în haos de seară,
O lună cu pumnii lovind peste vară...
Între mine și noi un fierar potcovește în timp,
Îi vrea galopul favorizîndu-ne momentul -
Un sunet și note ne-adie chemarea,
Suntem cei ce făurim crearea...
E surîsul meu și balsamul gîndului ce ne leagă -
Mieroasă paloare în haos de seară,

Între mine și noi un fierar potcovește în timp,
Îi vrea galopul favorizîndu-ne momentul -
Un sunet și note ne-adie chemarea,
Suntem cei ce făurim crearea...
11 авг. 2013 г.
Jurnalul unui rătăcitor (2)
24 iulie 2013, 19:00
E parcă octombrie așternut peste suburbiile Moscovei... De o săptămînă am parte de conversații îndelungate și mieroase cu ploaia, însă de două zile mă tot țin de un pulover din lînă și un fular, ce-mi amintesc prin textură de lunile friguroase autumnale.
Încheieturile mîinilor au declarat legea unei cromatici vineții și, ascunse în mîinicile călduroase, nu încetează să-mi amintească că e timpul furișării în odaie. Însă aerul dulceag și umed nu mă lasă să părăsesc ambianța pentru o odaie temporară, aflată la etajul de sus și dispunînd de o vedere nu tocmai aglomerată: cîteva vile, pe ici-colo niște brazi pitici, cîteva flori caniculare și parcele de mesteceni superbi, iar la orizont - o fîșie grandioasă de pădure seculară.
Ceai de fructe, cafea, fursecuri, ploaie și lecturi...cam la aceasta se rezumă actualitatea mea. Am răsfoit de curînd două detective americane - atrăgătoare chestii, în plus, m-am ales cu nopți proiectate destul de energic prin vise de o regie pe care nici nu reușeam s-o parcurg odată trezită, aventuri cu toate cele 3 secțiuni: incipit, cuprins și sfîrșit. Sfîrșitul survenea odată ce mă încolțea lumina pătrunsă prin geam, astfel încît nu mai apucam și deznodămîntul acțiunilor.
Din păcate am cinat din toată beletristica ce o dețin la mine, aici, alegîndu-mă pentru chindii cu ceva genetică și o carte despre Evoluționism, din care, deja, am început să culeg rîndurile. Nu știu ce vise îmi vor genera moleculele și sistematicile, însă, cu siguranță, așteptarea nu va fi lungă. ))
6 авг. 2013 г.
Jurnalul unui rătăcitor (1)
19 iulie 2013, 15:22
Decisă să-mi continui gîndul cu un alt creion și într-un alt mediu, mi-am satisfăcut cei 1,65 m, așezîndu-i pe o canapea, deși nu prea moale, suficient de comodă, într-o încăpere pe unde vîntul pătrunde dulce și răcoros, aducîndu-mi aroma de conifere și lemn tăiat, o aromă umedă, palidă. Căștile îmi tulbură auzul cu Secret Garden și Sigur Ros, astfel încît să nu observ că ceaiul de fructe s-a răcit, iar eu, privindu-i aburii alarmați, stăteam cu degetele încleștate pe coperta jurnalului...nici măcar buclele răzlețite pe umeri,obraji și ochi nu reușesc să-mi rupă această hipnoză a tăcerii, a singurătății palpitante.
Decisă să-mi continui gîndul cu un alt creion și într-un alt mediu, mi-am satisfăcut cei 1,65 m, așezîndu-i pe o canapea, deși nu prea moale, suficient de comodă, într-o încăpere pe unde vîntul pătrunde dulce și răcoros, aducîndu-mi aroma de conifere și lemn tăiat, o aromă umedă, palidă. Căștile îmi tulbură auzul cu Secret Garden și Sigur Ros, astfel încît să nu observ că ceaiul de fructe s-a răcit, iar eu, privindu-i aburii alarmați, stăteam cu degetele încleștate pe coperta jurnalului...nici măcar buclele răzlețite pe umeri,obraji și ochi nu reușesc să-mi rupă această hipnoză a tăcerii, a singurătății palpitante.
Jurnalul unui rătăcitor
17 iulie 2013, 12:00
O pagină albă, pentru mine, ar însemna o nouă descătușare, o perspectivă nouă în autodezvăluirea cu ceva proeminențe de logică sau, cum ar fi spus Cartesius, o dovadă a faptului că exist: cogito, cogito ergo sum.
Orice povestire ar începe cu unele descrieri minuțioase ale stării depline a naratorului, cercetată din toate perspectivele capabile să fuzioneze într-o singură și generală atmosferă, dar "nu poți să scrii versuri, cînd nimic nu ai a spune" și, mai cu seamă, nu poți înșira senzații și sentimente, atunci cînd senzorii, inhibați cu lene și dezamăgire superficială, își croiesc spațiu doar pentru adormire și răcorire, stînd piatră împotriva curenților de aer.
O pagină albă, pentru mine, ar însemna o nouă descătușare, o perspectivă nouă în autodezvăluirea cu ceva proeminențe de logică sau, cum ar fi spus Cartesius, o dovadă a faptului că exist: cogito, cogito ergo sum.
Orice povestire ar începe cu unele descrieri minuțioase ale stării depline a naratorului, cercetată din toate perspectivele capabile să fuzioneze într-o singură și generală atmosferă, dar "nu poți să scrii versuri, cînd nimic nu ai a spune" și, mai cu seamă, nu poți înșira senzații și sentimente, atunci cînd senzorii, inhibați cu lene și dezamăgire superficială, își croiesc spațiu doar pentru adormire și răcorire, stînd piatră împotriva curenților de aer.
25 июн. 2013 г.
Scurt-circuit cerebral

Pășește prin spume iubirea...
Cine e ea? Erou sau ochi de satanist?!
Ce tot scuipă nălucirea...
Se-ntîmplă s-o prinzi, s-o ai, să n-o știi
Mereu, însă, neîmplinit...
Îți tai suflarea dintre vise, gîndirea ți-o reții
Și spui: Încă nu m-a găsit!
Prin scene alb-negru înghiți în gol și te uiți,
Iubirea îți fură curajul...
E poate ea sau doar fiori din iluzie rupți,
Momentul își face bagajul...
3 июн. 2013 г.
Impresii Pre-BAC
"Cînd simți nevoia de a crea, dar imaginația e în pană" sau "Impresii Pre-BAC"
De zi cu zi începi să-ți simți tot mai mult cearcănele, nu că ar deveni mai accentuate, ci faptul că ele se stabilesc ca o parte din tine, precum un element fiziologic vital, existent încă de la selecția genetică.
Simțind lipsa unei prezențe umane, care te-ar încînta, creionul și foaia devin unicile doze de anihilare a stării de goliciune. Poate că înșirînd ceva pe foaie, există o cît de mică direcționare spre reabilitare spirituală.
Capul, plin de mîzgîlelile timpului, deacum a încetat să coordoneze logic mișcările inimii, e mult prea ocupat cu apăsarea din tîmple și imaginile captate de senzorii oculari. Îl așez cu grijă pe masă și las răcoarea acesteia să pătrundă prin toate celulele dermice. Mi-aș lăsa și mîinile să atîrne zombic în jos, dar forța de atracție a creionului dovedește o îndrăzneală uimitoare. Deodată mi-a apărut în ochi Legea atracției universale, dar nu-mi reușește să încadrez în acest sistem mîna mea și creionul maro ce mă torturează. Îl încîlcesc îndată în buclele-mi, dar înțeleg că și foaia albă, cu rînduri nescrise, devine un corp de referință de importanță majoră în procesul meu de tortură.
Ce-ar fi dacă mi-aș putea băga toate gîndurile într-o matrice?! Aplicînd o singură regulă, cea a triunghiurilor, te poți alege cu o minte arhiordonată și cu o soluție.
În jur doar cărți de fizică și suc de portocale, care, deși nu s-a terminat încă, mi se pare că e prea puțin. Arunc o privire peste o foaie cu fraze ce așteaptă a fi analizate, stabilirea cauzei-efect. Închid ochii și pun degetul pe una din ele: Lucrul forței de frecare este negativ, deoarece vectorul forței de frecare este orientat în sensul opus mișcării corpului. Ca să vezi... tocmai am mers la plesneală și am dat peste un adevăr.
M-am urcat pe geam în speranța de a găsi un impuls, mi-aș da și cîteva palme dac-aș avea siguranța că ele mă vor trezi. Mi-i somn, deși am dormit suficient conform bioritmului normal omului. Poate rezolvînd ceva integrale voi oferi viteză inițială dorinței scoarței mele de a se antrena în științe reale...
Se apropie bacalaureatul...Iar odată cu aceasta crește predispunerea la a scrie, a desena, a cînta. Cît de banal! Am nevoie de-o alarmă...
De zi cu zi începi să-ți simți tot mai mult cearcănele, nu că ar deveni mai accentuate, ci faptul că ele se stabilesc ca o parte din tine, precum un element fiziologic vital, existent încă de la selecția genetică.
Simțind lipsa unei prezențe umane, care te-ar încînta, creionul și foaia devin unicile doze de anihilare a stării de goliciune. Poate că înșirînd ceva pe foaie, există o cît de mică direcționare spre reabilitare spirituală.
Capul, plin de mîzgîlelile timpului, deacum a încetat să coordoneze logic mișcările inimii, e mult prea ocupat cu apăsarea din tîmple și imaginile captate de senzorii oculari. Îl așez cu grijă pe masă și las răcoarea acesteia să pătrundă prin toate celulele dermice. Mi-aș lăsa și mîinile să atîrne zombic în jos, dar forța de atracție a creionului dovedește o îndrăzneală uimitoare. Deodată mi-a apărut în ochi Legea atracției universale, dar nu-mi reușește să încadrez în acest sistem mîna mea și creionul maro ce mă torturează. Îl încîlcesc îndată în buclele-mi, dar înțeleg că și foaia albă, cu rînduri nescrise, devine un corp de referință de importanță majoră în procesul meu de tortură.
Ce-ar fi dacă mi-aș putea băga toate gîndurile într-o matrice?! Aplicînd o singură regulă, cea a triunghiurilor, te poți alege cu o minte arhiordonată și cu o soluție.
În jur doar cărți de fizică și suc de portocale, care, deși nu s-a terminat încă, mi se pare că e prea puțin. Arunc o privire peste o foaie cu fraze ce așteaptă a fi analizate, stabilirea cauzei-efect. Închid ochii și pun degetul pe una din ele: Lucrul forței de frecare este negativ, deoarece vectorul forței de frecare este orientat în sensul opus mișcării corpului. Ca să vezi... tocmai am mers la plesneală și am dat peste un adevăr.
M-am urcat pe geam în speranța de a găsi un impuls, mi-aș da și cîteva palme dac-aș avea siguranța că ele mă vor trezi. Mi-i somn, deși am dormit suficient conform bioritmului normal omului. Poate rezolvînd ceva integrale voi oferi viteză inițială dorinței scoarței mele de a se antrena în științe reale...
Se apropie bacalaureatul...Iar odată cu aceasta crește predispunerea la a scrie, a desena, a cînta. Cît de banal! Am nevoie de-o alarmă...
26 мая 2013 г.
Cîntecul despre sine însăși
Răcoarea serilor tale îi mîngîie telepatic ochii,
Neștiința existenței tale îi strecoară vise pe sub pleoape,
Se plimbă cu degetele prin șuvițele de aer și cîntă -
Știi despre ce îi este melodia?
Crezi că dragostea îi este subiectul?
Hahahaha! Nu gîndești în ritmul dorinței ei!
Ea cîntă despre muzică -
Ea cîntă despre substanța din care e constituită,
Ea e melodia îngînată de sine însăși,
Știi de ce?
Crede că tu ești Ea în varianta opusă genului ei.
Ea nu aleargă după frumos,
Nu știe să alerge: conștiința n-o-nvață banalități,
Dar ea simte această seară așa cum tu cauți s-o simți,
Nu-ți reușește...nu-i așa? Cîntă!
23 мая 2013 г.
Alb-negru
Și sap spre
nucleul Planetei Pămînt,
Caut un foc, caut
ardoare,
Real dedus din
paloare.
Alb și negru – pășesc
între oameni curgînd,
Mă zbat între
maluri de sfînt și nesfînt,
Caut un ochi,
caut răcoare,
Eu-l e în
așteptare.
Alb și negru –
iubirea se-așterne zăcînd,
Pe glasu-amorțit de mormînt,
Se rupe în cioburi
bizare,
Abdicare,abdicare!
18 мая 2013 г.
Avec toi-même

L'herbe - c'est le monde pour tes mains;
Tu es ton roi, l'amour est ton Dieu,
Quand la nature s'attarde dans tes veines.
Les yeux - c'est le monde pour tes troubles,
Les mains - c'est le monde pour tes mots;
Tu es ton temps, le coeur est ton double,
Quand tu et toi-même- vous êtes une seule note.
7 мая 2013 г.
Funerar

Să le fie vaporii nerealizării uşori...
100 g de senzaţii la un pocal întreg de ghiaţă,
Şi din otravă nocturnă licori...
Cânt cu bocet lângă ţărâna unei dorinţe!
Să nu-i fie amintirea amară...
Arunc pestea ea înnegrite seminţe!
Ca pana de corb să răsară...
Şi râd zgomotos la sicriul de patimi!
Am febra cometei în zbor...
Îi bat cuie, le scot de prin' lacrimi!
Uscate, de ghiaţă, în re minor...
1 мая 2013 г.
Comă de personalitate
Stop!
I-am spus timpului să nu mai bârfească!
Cu dogme și zei să nu m-amăgească...
Că în val de idei m-aruncă despotic
Și-mi spune că viața-i o lună-n sinoptic.
Stop!
I-am spus minții să scuipe prostia!
Abolită-n leșin să-i fie robia...
Cu gânduri m-atacă și m-aprofundează,
Imagini prea pline îmi administrează.
Stop!
M-arunc în tăcere, inspir unde gamma,
Iar pulsul își scrie prin secole drama,
Din corp se desprind tocit amintiri
Și capăt newtoni, spre noi deveniri...
I-am spus timpului să nu mai bârfească!
Cu dogme și zei să nu m-amăgească...
Că în val de idei m-aruncă despotic
Și-mi spune că viața-i o lună-n sinoptic.
Stop!
I-am spus minții să scuipe prostia!
Abolită-n leșin să-i fie robia...
Cu gânduri m-atacă și m-aprofundează,
Imagini prea pline îmi administrează.
Stop!
M-arunc în tăcere, inspir unde gamma,
Iar pulsul își scrie prin secole drama,
Din corp se desprind tocit amintiri
Și capăt newtoni, spre noi deveniri...
19 апр. 2013 г.
Cu ceară-n ochi...
Fruntea se scaldă în cute mimate -
E criptic polimorfismul ei,
Priviri în privire se las-a fi sparte...
Transcendere-n ceară cu-aromă de tei.
Refugiul lovește un țărm al dorinței,
Sub cerul din ozon organic,
Oh, ziduri cu gratii predestinate ființei,
Fugiți de foc, dar zadarnic!
Îmi picur în ochi cu ceara-mi topită,
Așteptând în convulsii destinul.
Simt bine aroma de astă clipă trăită,
În suflet - tei, pe frunte - seninul!
E criptic polimorfismul ei,
Priviri în privire se las-a fi sparte...
Transcendere-n ceară cu-aromă de tei.
Refugiul lovește un țărm al dorinței,
Sub cerul din ozon organic,
Oh, ziduri cu gratii predestinate ființei,
Fugiți de foc, dar zadarnic!
Îmi picur în ochi cu ceara-mi topită,
Așteptând în convulsii destinul.
Simt bine aroma de astă clipă trăită,
În suflet - tei, pe frunte - seninul!
11 апр. 2013 г.
Doar..
Doar ploaia știe să topească focul,
Așa cum dragostea sfințește locul.
Doar vântul știe să usuce lacrima,
Așa cum inima stochează patima.
Doar dragostea știe să înalțe omul,
Așa cum ploaia înverzește pomul.
Doar inima știe să împartă fiorul,
Așa cum vântul înlesnește zborul.
10 апр. 2013 г.
Eu și tu...
În cer a apărut o gaură..
O vezi? Eu parcă aș fi oarbă!
Arunc priviri ca într-o doară
Și nu-mi las retina să soarbă.

La orizont a apărut un foc...
Îl simți? Eu parc-aș fi sterilă!
Întind mâinile să le mișc din loc,
Dar ghiața-mi din ele-i virilă.
În pământ s-a săpat o groapă...
Ai ocolit-o? Eu parc-aș fi marmură!
Mă clatin și bucățele se crapă
Ca fricile după anafură...
A apărut pe inimă o tumoare...
O poți atinge? Eu da, o simt,
E ca prietenia la culoare
Și ca iubirea la paloare...
Și ca o melodie de fundal....
O vezi? Eu parcă aș fi oarbă!
Arunc priviri ca într-o doară
Și nu-mi las retina să soarbă.

La orizont a apărut un foc...
Îl simți? Eu parc-aș fi sterilă!
Întind mâinile să le mișc din loc,
Dar ghiața-mi din ele-i virilă.
În pământ s-a săpat o groapă...
Ai ocolit-o? Eu parc-aș fi marmură!
Mă clatin și bucățele se crapă
Ca fricile după anafură...
A apărut pe inimă o tumoare...
O poți atinge? Eu da, o simt,
E ca prietenia la culoare
Și ca iubirea la paloare...
Și ca o melodie de fundal....
7 апр. 2013 г.
Să "salvăm" sau să "nu credem"?
În ultima perioadă se fac tot mai multe dezbateri vis-a-vis de fenomenul Încălzirii globale, concepţiile luând două întorsături desigur: pro şi contra. Nu vreau să fac o introducere prea mare, dar aş vrea să vă enumăr câteva lucruri:
- Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în ultimul secol cu
0,74 ±0,18 °C
- Încălzirea se datorează activității umane (dar nu fenomenelor cosmice), în special prin eliberarea de dioxid de carbon în atmosferă prin arderea de combustibili fosili
- Există teoreticieni ai conspirației care cred că totul este doar un pretext al elitelor mondiale de a cere taxe împotriva poluării, dar din "nuştiu ce motiv" gheţarii, care n-au fost atinşi de 10 mii de ani, acum au început să se topească lent (Retragerea gheţarului Helheim din Groenlanda, Topirea zăpezilor de pe Kilimanjaro, Gheţarul Lewis complet topit, Tendinţa de topire a ghețurilor arctice în perioada de vară ce are să deschidă trecerea de nord-vest)
- Conform temperaturilor reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea constituie cea mai caldă perioadă din ultimii 2000 de ani. Epoca actuală este mai caldă cu câteva zecimi de grad față de maximul medieval.
- Din radiația solară incidentă, de 342 W/m2, cota de 107 W/m2 este reflectată de atmosferă și sol. Restul este reținut în atmosferă sau ajunge pe sol. Din totalul de 559 W/m2 (67 + 24 + 78 + 390) din atmosferă, 235 W/m2 sunt radiați în afara atmosferei, iar restul de 324 W/m2 se reîntorc pe Pământ datorită efectului de seră. În acest fel se închide bilanțul energetic (342 = 107 + 235).
- În ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități foarte mari de CO2 și metan, care, prin efectul de seră au dus la începerea fenomenului de încălzire globală (concentrația de CO2 a crescut de la 316 ppm în părți volumice în anul 1960 până la cca. 385 ppm în iarna anului 2007. De la începutul revoluției industriale concentrația de metan în atmosferă a crescut cu 149 %).
- De asemenea, multe alte gaze nocive şi metale grele emise în atmosferă, pe lângă faptul că duc la încălzirea globală, mai au şi influenţă cancerogenă asupra omului.
- Conform rapoartelor IPCC, în secolul al XX-lea nivelul oceanelor a crescut cu 0,1 - 0,2 m. În ritmul actual, se prevede o creștere a nivelulul mării de 0,18 - 0,59 m la sfârșitul secolului al XXI-lea și de 2 m la sfârșitul secolului al XXIII-lea.
- Dizolvarea în oceane a CO2 suplimentar din atmosferă, presupus de origine antropică, a dus la scăderea pH-ului apei de la suprafața oceanelor, adică la acidifierea lor.
- Încălzirea globală determină ridicarea temperaturii solului, ceea ce duce la uscarea lui, favorizând incendiile de pădure. Între 20 iunie și 8 iulie 2008 în California se declanșaseră deja 18 000 de incendii, devastând 241 600 ha ( cazuri similare au avut loc şi în SUA, Florida, Rusia, Grecia). (http://liftingshadows.wordpress.com/2009/04/30/legatura-dintre-incendiile-de-padure-si-incalzirea-globala/).
- «Un Adevăr Incomod» (în enleză An Inconvenient Truth) este un film documentar din 2006, regizat de Davis Guggenheim despre campania fostului Vice Președinte al Statele Unite ale Americii Al Gore de educare a cetățenilor privind încălzirea globală printr-un vast slide show. Acest film a luat două premii oscar, el fiind inclus şi în programul şcolar.
Deşi Încălzirea globală este şi un fenomen de propagandă politică (aşa cum este şi faptul că se apropie o nouă Eră glaciară, aşa cum este şi gripa aviară/porcină şi multe alte fenomene), ţin să menţionez că aşa va fi întotdeauna. Monopolurile şi marile puteri se folosesc de orice apariţie/fenomen pentru a face bani, dar aceasta nu înseamnă că forfota economică poate deţine şi minţile oamenilor, poate lega ochii oamenilor fără ca aceştia să nu vadă ce se întîmplă cu mediul din jurul lor.
E clar că Pământul se transformă într-o bobină de gunoi, printre care circulă substanţe nocive cu efect de moarte de lungă durată. Încălzirea globală e doar o ramură, e doar un efect, însuşi fenomenul de "autodistrugere" este mult mai larg. Se duc desigur şi politici contra, din motiv economic desigur: normele ecologice ar duce la o pierdere pe piaţă a marilor industrii petroliere, de producere a vehiculelor cu ardere de combustibili şi multe altele. Locul acestora însă, vizibil, îl va putea lua şi noua industrie - cea ecologică, fenomen deja în curs de desfăşurare. Mă rog, monopol şi manipulare a fost şi va fi, dar pîn la urmă...e mai bine să avem o piaţă "sănătoasă", decât una ce "emite" zilnic "aer poluat" pe care noi, vrem nu vrem, îl transportăm prin tot corpul.
Aşa că, în pofida tuturor politicilor duse, vă îndemn la o viaţă sănătoasă într-un mediu curat şi frumos!
- Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în ultimul secol cu
0,74 ±0,18 °C
- Încălzirea se datorează activității umane (dar nu fenomenelor cosmice), în special prin eliberarea de dioxid de carbon în atmosferă prin arderea de combustibili fosili
- Există teoreticieni ai conspirației care cred că totul este doar un pretext al elitelor mondiale de a cere taxe împotriva poluării, dar din "nuştiu ce motiv" gheţarii, care n-au fost atinşi de 10 mii de ani, acum au început să se topească lent (Retragerea gheţarului Helheim din Groenlanda, Topirea zăpezilor de pe Kilimanjaro, Gheţarul Lewis complet topit, Tendinţa de topire a ghețurilor arctice în perioada de vară ce are să deschidă trecerea de nord-vest)
- Conform temperaturilor reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea constituie cea mai caldă perioadă din ultimii 2000 de ani. Epoca actuală este mai caldă cu câteva zecimi de grad față de maximul medieval.
- Din radiația solară incidentă, de 342 W/m2, cota de 107 W/m2 este reflectată de atmosferă și sol. Restul este reținut în atmosferă sau ajunge pe sol. Din totalul de 559 W/m2 (67 + 24 + 78 + 390) din atmosferă, 235 W/m2 sunt radiați în afara atmosferei, iar restul de 324 W/m2 se reîntorc pe Pământ datorită efectului de seră. În acest fel se închide bilanțul energetic (342 = 107 + 235).
- În ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități foarte mari de CO2 și metan, care, prin efectul de seră au dus la începerea fenomenului de încălzire globală (concentrația de CO2 a crescut de la 316 ppm în părți volumice în anul 1960 până la cca. 385 ppm în iarna anului 2007. De la începutul revoluției industriale concentrația de metan în atmosferă a crescut cu 149 %).
- De asemenea, multe alte gaze nocive şi metale grele emise în atmosferă, pe lângă faptul că duc la încălzirea globală, mai au şi influenţă cancerogenă asupra omului.
- Conform rapoartelor IPCC, în secolul al XX-lea nivelul oceanelor a crescut cu 0,1 - 0,2 m. În ritmul actual, se prevede o creștere a nivelulul mării de 0,18 - 0,59 m la sfârșitul secolului al XXI-lea și de 2 m la sfârșitul secolului al XXIII-lea.
- Dizolvarea în oceane a CO2 suplimentar din atmosferă, presupus de origine antropică, a dus la scăderea pH-ului apei de la suprafața oceanelor, adică la acidifierea lor.
- Încălzirea globală determină ridicarea temperaturii solului, ceea ce duce la uscarea lui, favorizând incendiile de pădure. Între 20 iunie și 8 iulie 2008 în California se declanșaseră deja 18 000 de incendii, devastând 241 600 ha ( cazuri similare au avut loc şi în SUA, Florida, Rusia, Grecia). (http://liftingshadows.wordpress.com/2009/04/30/legatura-dintre-incendiile-de-padure-si-incalzirea-globala/).
- «Un Adevăr Incomod» (în enleză An Inconvenient Truth) este un film documentar din 2006, regizat de Davis Guggenheim despre campania fostului Vice Președinte al Statele Unite ale Americii Al Gore de educare a cetățenilor privind încălzirea globală printr-un vast slide show. Acest film a luat două premii oscar, el fiind inclus şi în programul şcolar.
Deşi Încălzirea globală este şi un fenomen de propagandă politică (aşa cum este şi faptul că se apropie o nouă Eră glaciară, aşa cum este şi gripa aviară/porcină şi multe alte fenomene), ţin să menţionez că aşa va fi întotdeauna. Monopolurile şi marile puteri se folosesc de orice apariţie/fenomen pentru a face bani, dar aceasta nu înseamnă că forfota economică poate deţine şi minţile oamenilor, poate lega ochii oamenilor fără ca aceştia să nu vadă ce se întîmplă cu mediul din jurul lor.
E clar că Pământul se transformă într-o bobină de gunoi, printre care circulă substanţe nocive cu efect de moarte de lungă durată. Încălzirea globală e doar o ramură, e doar un efect, însuşi fenomenul de "autodistrugere" este mult mai larg. Se duc desigur şi politici contra, din motiv economic desigur: normele ecologice ar duce la o pierdere pe piaţă a marilor industrii petroliere, de producere a vehiculelor cu ardere de combustibili şi multe altele. Locul acestora însă, vizibil, îl va putea lua şi noua industrie - cea ecologică, fenomen deja în curs de desfăşurare. Mă rog, monopol şi manipulare a fost şi va fi, dar pîn la urmă...e mai bine să avem o piaţă "sănătoasă", decât una ce "emite" zilnic "aer poluat" pe care noi, vrem nu vrem, îl transportăm prin tot corpul.
Aşa că, în pofida tuturor politicilor duse, vă îndemn la o viaţă sănătoasă într-un mediu curat şi frumos!
4 апр. 2013 г.
La masă...

E clar! Vrea să plece, dar foamea o ţintuieşte...
Platouri de cristal lucesc de singurătate,
Cuţitul nerăbdarea goneşte!
Eu şi respiraţia...privim spre culoarul înălbit.
De când n-au trecut merinde pe-acolo,
Culoarea i-a şi pierit!
Se face cam frig, un strop de lumină topeşte în ceară,
E cuminte şi respiraţia, nu vrea să-l mai stingă...
Aş întreba-o de ce, dar mi-ar lăsa slova să piară!
Eu şi respiraţia...la o masă goală...pală...
25 мар. 2013 г.
ȘAH/MAT
Mă duce gându-n colț de cub și mă atacă,
Pe alb și negru viața asta nu știe să treacă -
E ȘAH și MAT oriunde nu te vei întoarce
Jocul în dame e haos, însă nu și pace!
Pe alb și negru viața asta nu știe să treacă -
E ȘAH și MAT oriunde nu te vei întoarce
Jocul în dame e haos, însă nu și pace!
11 мар. 2013 г.
Doza de cafea
Îmi mușc buza...simt gustul de cafea de parcă s-ar prelinge din carne, de parcă aș fi boabe vânturate și lipite într-o făptură umană, utilizând un straniu lipici...dulciu, revigorant, dar țipător. Îmi duc mâinile spre punctul energetic superior și strâng în palme pulsațiile...pulsațiile unei tensiuni ce are parcă tendința de a-mi aminti decisivitatea acestui prezent. Am început să iubesc acest proces...îl interpretez ca o leneveală a conștiinței, chiar de uneori îmi scapă de sub control imaginația și...chiar de uneori îmi este dor de accelerația centripetă, aș spune, cu care mă mișcam în perioada ce-o numesc trecut.
E trecutul a cărui substanță o pot obține și în laboratoare simpliste, regionale...în plus, curaju' de a reveni se găsește chiar și într-un corp ce necesită zilnic o doză de cafea...
E trecutul a cărui substanță o pot obține și în laboratoare simpliste, regionale...în plus, curaju' de a reveni se găsește chiar și într-un corp ce necesită zilnic o doză de cafea...
24 февр. 2013 г.
Fără ritm și fără rimă

Scânteia intensă a irisului
Te urmărește...
Te gonește...
Vrea să te strecoare într-o altă lume,
Vrea să-ți ia inima cu totul și să-ți inhibe sinapsele,
Vrea! Te vrea! Vă vrea...
Să te lași?! Nu! Spiritu-ți rebel de femeie a rupt lanțurile,
A săpat gropi și a uitat de ecologia sufletului, de gingășie.
Stai, fată! Oprește-te! De ce strici totul? Doar adulmecă!
Lasă, fată! Lasă să te urmărească, să te gonească!
Ești femeie, nu felină...
Ești ochi, surâs și inimă,
Ești logică, gând și cauză în lumea omenirii.
Crezi că ironia e cea mai bună mască pentru tine?!
Piele albă, buze roșii, cârlionți și sarcasm, sarcastică poveste!
Crezi că eu îți știu adevărul?
Crezi că eu te și îți cunosc?
Nu...dar fii pură ca să te pot atinge!
Lasă...
Fii...
11 февр. 2013 г.
07.02.2013 Filă de Jurnal
Totul se întâmplă așa cum ne dorim noi, astfel nu se poate, nu ne permit legile naturii. Natura i-a dat viață omului, pentru ca acesta să se facă Natură apoi. Un sfârșit - un nou început, iar după moarte sufletul începe o viață nouă. Suntem doar niște agricultori, semănăm zi de zi urme, care mai apoi să însămînțeze și ele.
Veșnicia - iată ce îi este scris boabelor din noi. Noi, cei formați din atomi, atomii din electroni și nucleu, nucleul din protoni și neutroni, particule din particule până la semința Universului, până la punctul de lumină, până la increat, până la iubire și dăruire de sine, până la imperfectul ideal.
Ai simțit cumva Începutul? Te-ai detașat de involuția mascată în dezvoltare ca să faci o revoluție stelară? Noi suntem stelele, iar creațiile noastre - găuri negre. O Revoluție! O dispariție pentru o nouă Lume este salvarea noastră. Suntem amnezici, noi oamenii, suntem orbi, îi mulțumim unui Creator că ne-a dat viață, dar învățăm teoriile evoluționiste și ne mirăm de geniul celui care le-a descoperit. Suntem nenorociți! Căutăm o substanță chimică ca să rămânem veșnic tineri...De ce? V-ați săturat să plătiți bani grei pe creme antiriduri? Vă supără neaua din păr? Nu vă plac bătrânețile...Nu?!
Aceasta e calea noastră! Aceasta am ales noi. Când ultima dată ai îmbrățișat scoarța unui arbore ca să-i simți rupturile și rănile? Când ultima dată te-ai culcat pe iarbă, nu ca să te odihnești, dar ca s-o mângâi și să te bucuri împreună cu ea de reânviere? Când, Omule...Când?
Blaga spunea că Iubirea își caută rostul în Natură. Iubirea și Natura, deci, sunt elementele noastre definitorii, vitale.
Am uitat a trăi...Rătăcim...
Veșnicia - iată ce îi este scris boabelor din noi. Noi, cei formați din atomi, atomii din electroni și nucleu, nucleul din protoni și neutroni, particule din particule până la semința Universului, până la punctul de lumină, până la increat, până la iubire și dăruire de sine, până la imperfectul ideal.
Ai simțit cumva Începutul? Te-ai detașat de involuția mascată în dezvoltare ca să faci o revoluție stelară? Noi suntem stelele, iar creațiile noastre - găuri negre. O Revoluție! O dispariție pentru o nouă Lume este salvarea noastră. Suntem amnezici, noi oamenii, suntem orbi, îi mulțumim unui Creator că ne-a dat viață, dar învățăm teoriile evoluționiste și ne mirăm de geniul celui care le-a descoperit. Suntem nenorociți! Căutăm o substanță chimică ca să rămânem veșnic tineri...De ce? V-ați săturat să plătiți bani grei pe creme antiriduri? Vă supără neaua din păr? Nu vă plac bătrânețile...Nu?!
Aceasta e calea noastră! Aceasta am ales noi. Când ultima dată ai îmbrățișat scoarța unui arbore ca să-i simți rupturile și rănile? Când ultima dată te-ai culcat pe iarbă, nu ca să te odihnești, dar ca s-o mângâi și să te bucuri împreună cu ea de reânviere? Când, Omule...Când?
Blaga spunea că Iubirea își caută rostul în Natură. Iubirea și Natura, deci, sunt elementele noastre definitorii, vitale.
Am uitat a trăi...Rătăcim...
24 янв. 2013 г.
Încrederea
Și cel mai dificil și neastîmpărat lucru, totuși, în relația persoană-persoană este ÎNCREDEREA! Azi este...mâine nu mai ești sigur dacă merită s-o dăruiești cuiva, ajungând să crezi la faptul că nimănui nu-i pasă, toți derulează pe linii paralele, iar tu ești corpul de referință.
De fapt, natura umană e constituită din doi poli : cel care-l determină la sinceritate și devotament și încă unul - care transformă corpul dat în trădător și laș (pușlama dacă să luăm o cale directă). Asupra acestui subregn domină, desigur, un regn, clasificare majoră : oameni și monumente. Oamenii sunt cei care reușesc să modereze cu polul negativ, lăsând ca parte din personalitate capacitatea de a menține o prietenie. Monumentele nu sunt altceva decât niște paraziți cu chip de om. Aceștia dețin un simț al actoriei distins, un comportament selecționat în dependență de necesitatea față de om și capacitatea de a trimite necenzurat și a bîrfi de fiecare dată când nu poate parazita.
Deși sistematica umană e mult mai largă și variată, totuși toți rămân a fi doar niște episoade din viața fiecăruia, astfel încît, deși are nuanțe de egoism, trebuie să ne pese de noi înșine, iar cel mai de încredere tovarăș de discuție să fie propria noastră conștiință, iar mare noroc e pe capul celor din specia Oameni, dacă reușesc să se descopere reciproc, la ei procesul ar decurge într-un mod sănătos.
La etapa actuală, imposibilul lovește codul ce ar deosebi Omul de Monument.
Îmi pare sincer rău pentru cei care au avut Oameni lângă ei și s-au ales cu un cimitir!
De fapt, natura umană e constituită din doi poli : cel care-l determină la sinceritate și devotament și încă unul - care transformă corpul dat în trădător și laș (pușlama dacă să luăm o cale directă). Asupra acestui subregn domină, desigur, un regn, clasificare majoră : oameni și monumente. Oamenii sunt cei care reușesc să modereze cu polul negativ, lăsând ca parte din personalitate capacitatea de a menține o prietenie. Monumentele nu sunt altceva decât niște paraziți cu chip de om. Aceștia dețin un simț al actoriei distins, un comportament selecționat în dependență de necesitatea față de om și capacitatea de a trimite necenzurat și a bîrfi de fiecare dată când nu poate parazita.
Deși sistematica umană e mult mai largă și variată, totuși toți rămân a fi doar niște episoade din viața fiecăruia, astfel încît, deși are nuanțe de egoism, trebuie să ne pese de noi înșine, iar cel mai de încredere tovarăș de discuție să fie propria noastră conștiință, iar mare noroc e pe capul celor din specia Oameni, dacă reușesc să se descopere reciproc, la ei procesul ar decurge într-un mod sănătos.
La etapa actuală, imposibilul lovește codul ce ar deosebi Omul de Monument.
Îmi pare sincer rău pentru cei care au avut Oameni lângă ei și s-au ales cu un cimitir!
20 янв. 2013 г.
Ce este dorul
Ce este dorul? ...
Momentul infectat de viruși ce scurmă în suflet, amintindu-ți că undeva, pierduți în spațiu și timp, se află oameni de care te leagă scumpe amintiri.
Dorul este starea în care inima plînge și mintea dansează, în care fiorii îți provoacă o dulce amorțeală și te trimit la imaginație, la speranță.
Momentul infectat de viruși ce scurmă în suflet, amintindu-ți că undeva, pierduți în spațiu și timp, se află oameni de care te leagă scumpe amintiri.
Dorul este starea în care inima plînge și mintea dansează, în care fiorii îți provoacă o dulce amorțeală și te trimit la imaginație, la speranță.
14 янв. 2013 г.
Ce-ar fi...
Cum e să te simți străin ție însuți,
Să fii reîncarnat în muțenia unei lebede,
Să te lași pradă veninului din sufletu-ți,
Să miști pe idei și senzații șubrede...
Să urli-să nu fii auzit,să te uiți-să nu fii văzut,
Să iubești-să apari ca o semință rea,goală
Și ultimul suflu să-ți fie sărat,băut,
Să te lovești cu pete de o albă coală!
Evadare
Eter...Un licurici se lovește de stele,
Deși luminează,îi sunt totuși străine...
Doar firele negre-ale nopții atîrnă rebele
Alungă vise duioase,insomnii păgâne.
Stai,stai martor demiurgic,neastâmpărat,
Strigă-mi secretul nemuritoarei creații!
Îmi simt orice gând-afumat inculpat...
Tu, creatorule,nu-mi sugera aspirații!
Evadare,evadare,e miros de libertate,
Se rup,izbucnesc gratiile din oțel -
Te vreau nemărginire,zveltă superioritate,
Sinapse și sânge tot pier în măcel.
Подписаться на:
Сообщения (Atom)