Sentiment

S-a rupt din palmă cu elan,

S-a transformat în sînge,

Gustînd din cerul sec, viclean

Din friguri taie, frînge.

Loveşte-n soare şi despică,

(Ne)ars pluteşte licărind,

Din raze amintirile ridică - 

Le-aruncă peste noi plîngînd.

Cînd peste drum de nori flămînzi,

Atinge luna parcă mut,

Se-ntreabă vag ca-ntre oglinzi:

De cine astăzi l-a născut...

Străpunge-n sticla lunii pline

Şi-aude inima în piept,

Bătaia nopţilor din ritmuri fine

Îi aminteşte de accept.

Ar vrea să-şi spună iar pe nume,

Să strige: ce ai Sentiment?

Ci la hotarul: "a iubi" şi "glume"

Nocturn, aşteaptă descendent.

Plouă cu speranţă...

   E o plăcere deosebită să urmăreşti cu ochii şi să cuprinzi cu inima oamenii ce zîmbesc stropilor de ploaie, după ce aceştia se lasă peste umerii acoperiţi de haină caldă.
   E atît de "pianistică" ciaşca umplută cu lapte şi scorţişoară, ţinută-ntre palmele cutate de linia vieţii, sub melodia primăverilor înnourate.
  Ţii strîns căştile după firele de păr zvelt şi păşeşti îndrăgostit de această lume croită după intensitatea trăirilor, nepăsîndu-ţi de apa rece şi neliniştită ce-şi poartă gîndurile prin acest oraş...oraş pal.
  Te mişti modest în ritm dansant, aşteptînd pe un "peron" de staţie urbană, fără să te loveşti de ochii grăbiţilor de a se ascunde, de a pleca, de a ajunge la o predestinare mai sigură sau poate...importantă la acel moment.
  Te dizolvi şi îţi place! :)