Te lasi pierdut in parere,
In loc sa strigi cu ardoare
Ca esti fericit sau te doare!
Sa treci in mutenii o viata,
Sa-ti lasi inimia pierduta in ghiata,
A ta limba sa n-o cinti insetata,
Inseamna a trai clipa ratata.
Si haina cea grea de pe tine
Te ia-n mucegai si ruine,
Te-arunca sub lacat,in noroi,
In singuratate si sub acre ploi.
Uscat ti-i sufletul--pierdut te regaseti,
Daca lumina nu stii sa o iubesti,
Sa ierti,sa intelegi si sa asculti
Si nici nu-ti pasa:,,suntem putini,dar totusi multi”…

Комментариев нет:
Отправить комментарий