Punctul negru

      Ș-am dat cu pumnul în masa dintre suflet sec și tăcere ș-am luat forma unui fluture nocturn, mic, palpitând, înghețat... Ș-am spart luna în mii de bucăți ca să-mpart, să mă împart, să adun, apoi să ofer... Luna s-a supărat și a plecat în tăcere, a lăsat aripi de fluturi plutind fără lumină, într-o ciașcă de cafea cu buline roșii desenate și cu un singur punct negru pe partea dorsală. Un punct negru în semn de măreție, de "autoadorare", un punct ce are iz de specialitate, deși...e cam negru pentru toți...
     Doar fluturele înnecat în cafea mai are aceleași aripi drăgălașe, pline de puncte negre...

       

Urare

     E dulceața timpului cea care ne învață să fim dăruitori și să primim grija și dragostea ce ni se oferă...
     E respirația gândului ce ne apasă în numele creației pentru aproape și în numele autocreației, neașteptat, surprinzător, poate neobrăzat și, totuși, modest în manifestări...
     E atingerea mâinilor, obrajilor, buzelor, care întăresc legătura, prăfuiesc aluziile/iluziile, aruncă visările în realitatea dorită, care ne fac mai buni și ne dau bunătate...
     E cuvântul încoronat de gest, care oferă picătura absolută ființei noastre însetate de familiar, prietenesc, ajutor, de aproape!
     Haideți să acceptăm noul an ca o binecuvântare a vieții noastre!
     Fiți luminați, dragii mei! Fiți tineri! Fiți revoluționari, visători, curioși, iubitori!