Îmi cînt cuvîntul prin stropul de apă căzut pe iris,
Îmi cînt cuvîntul prin nota vîntului ce zguduie frunze,
Am sete de suflet, am sete de artă,
Am sete de buze puse pe ceartă.
Îmi cînt visul prin unde de respirație somnoroasă,
Îmi cînt visul prin fulgii topiți peste pleoape,
Înfometată de ghiață și sînge -
Metamorfoza de viață te strînge...
- Subscribe to RSSkeep updated!
23 авг. 2013 г.
13 авг. 2013 г.
Între mine și noi
La un pas dintre mine și noi e doar cuvîntul tău,
E surîsul meu și balsamul gîndului ce ne leagă -
Mieroasă paloare în haos de seară,
O lună cu pumnii lovind peste vară...
Între mine și noi un fierar potcovește în timp,
Îi vrea galopul favorizîndu-ne momentul -
Un sunet și note ne-adie chemarea,
Suntem cei ce făurim crearea...
E surîsul meu și balsamul gîndului ce ne leagă -
Mieroasă paloare în haos de seară,
O lună cu pumnii lovind peste vară...Între mine și noi un fierar potcovește în timp,
Îi vrea galopul favorizîndu-ne momentul -
Un sunet și note ne-adie chemarea,
Suntem cei ce făurim crearea...
11 авг. 2013 г.
Jurnalul unui rătăcitor (2)
24 iulie 2013, 19:00
E parcă octombrie așternut peste suburbiile Moscovei... De o săptămînă am parte de conversații îndelungate și mieroase cu ploaia, însă de două zile mă tot țin de un pulover din lînă și un fular, ce-mi amintesc prin textură de lunile friguroase autumnale.
Încheieturile mîinilor au declarat legea unei cromatici vineții și, ascunse în mîinicile călduroase, nu încetează să-mi amintească că e timpul furișării în odaie. Însă aerul dulceag și umed nu mă lasă să părăsesc ambianța pentru o odaie temporară, aflată la etajul de sus și dispunînd de o vedere nu tocmai aglomerată: cîteva vile, pe ici-colo niște brazi pitici, cîteva flori caniculare și parcele de mesteceni superbi, iar la orizont - o fîșie grandioasă de pădure seculară.
Ceai de fructe, cafea, fursecuri, ploaie și lecturi...cam la aceasta se rezumă actualitatea mea. Am răsfoit de curînd două detective americane - atrăgătoare chestii, în plus, m-am ales cu nopți proiectate destul de energic prin vise de o regie pe care nici nu reușeam s-o parcurg odată trezită, aventuri cu toate cele 3 secțiuni: incipit, cuprins și sfîrșit. Sfîrșitul survenea odată ce mă încolțea lumina pătrunsă prin geam, astfel încît nu mai apucam și deznodămîntul acțiunilor.
Din păcate am cinat din toată beletristica ce o dețin la mine, aici, alegîndu-mă pentru chindii cu ceva genetică și o carte despre Evoluționism, din care, deja, am început să culeg rîndurile. Nu știu ce vise îmi vor genera moleculele și sistematicile, însă, cu siguranță, așteptarea nu va fi lungă. ))
6 авг. 2013 г.
Jurnalul unui rătăcitor (1)
19 iulie 2013, 15:22
Decisă să-mi continui gîndul cu un alt creion și într-un alt mediu, mi-am satisfăcut cei 1,65 m, așezîndu-i pe o canapea, deși nu prea moale, suficient de comodă, într-o încăpere pe unde vîntul pătrunde dulce și răcoros, aducîndu-mi aroma de conifere și lemn tăiat, o aromă umedă, palidă. Căștile îmi tulbură auzul cu Secret Garden și Sigur Ros, astfel încît să nu observ că ceaiul de fructe s-a răcit, iar eu, privindu-i aburii alarmați, stăteam cu degetele încleștate pe coperta jurnalului...nici măcar buclele răzlețite pe umeri,obraji și ochi nu reușesc să-mi rupă această hipnoză a tăcerii, a singurătății palpitante.
Decisă să-mi continui gîndul cu un alt creion și într-un alt mediu, mi-am satisfăcut cei 1,65 m, așezîndu-i pe o canapea, deși nu prea moale, suficient de comodă, într-o încăpere pe unde vîntul pătrunde dulce și răcoros, aducîndu-mi aroma de conifere și lemn tăiat, o aromă umedă, palidă. Căștile îmi tulbură auzul cu Secret Garden și Sigur Ros, astfel încît să nu observ că ceaiul de fructe s-a răcit, iar eu, privindu-i aburii alarmați, stăteam cu degetele încleștate pe coperta jurnalului...nici măcar buclele răzlețite pe umeri,obraji și ochi nu reușesc să-mi rupă această hipnoză a tăcerii, a singurătății palpitante.
Jurnalul unui rătăcitor
17 iulie 2013, 12:00
O pagină albă, pentru mine, ar însemna o nouă descătușare, o perspectivă nouă în autodezvăluirea cu ceva proeminențe de logică sau, cum ar fi spus Cartesius, o dovadă a faptului că exist: cogito, cogito ergo sum.
Orice povestire ar începe cu unele descrieri minuțioase ale stării depline a naratorului, cercetată din toate perspectivele capabile să fuzioneze într-o singură și generală atmosferă, dar "nu poți să scrii versuri, cînd nimic nu ai a spune" și, mai cu seamă, nu poți înșira senzații și sentimente, atunci cînd senzorii, inhibați cu lene și dezamăgire superficială, își croiesc spațiu doar pentru adormire și răcorire, stînd piatră împotriva curenților de aer.
O pagină albă, pentru mine, ar însemna o nouă descătușare, o perspectivă nouă în autodezvăluirea cu ceva proeminențe de logică sau, cum ar fi spus Cartesius, o dovadă a faptului că exist: cogito, cogito ergo sum.
Orice povestire ar începe cu unele descrieri minuțioase ale stării depline a naratorului, cercetată din toate perspectivele capabile să fuzioneze într-o singură și generală atmosferă, dar "nu poți să scrii versuri, cînd nimic nu ai a spune" și, mai cu seamă, nu poți înșira senzații și sentimente, atunci cînd senzorii, inhibați cu lene și dezamăgire superficială, își croiesc spațiu doar pentru adormire și răcorire, stînd piatră împotriva curenților de aer.
Подписаться на:
Сообщения (Atom)



