Jurnalul unui rătăcitor

17 iulie 2013, 12:00
     O pagină albă, pentru mine, ar însemna o nouă descătușare, o perspectivă nouă în autodezvăluirea cu ceva proeminențe de logică sau, cum ar fi spus Cartesius, o dovadă a faptului că exist: cogito, cogito ergo sum.
      Orice povestire ar începe cu unele descrieri minuțioase ale stării depline a naratorului, cercetată din toate perspectivele capabile să fuzioneze într-o singură și generală atmosferă, dar "nu poți să scrii versuri, cînd nimic nu ai a spune" și, mai cu seamă, nu poți înșira senzații și sentimente, atunci cînd senzorii, inhibați cu lene și dezamăgire superficială, își croiesc spațiu doar pentru adormire și răcorire, stînd piatră împotriva curenților de aer.