Punctul negru

      Ș-am dat cu pumnul în masa dintre suflet sec și tăcere ș-am luat forma unui fluture nocturn, mic, palpitând, înghețat... Ș-am spart luna în mii de bucăți ca să-mpart, să mă împart, să adun, apoi să ofer... Luna s-a supărat și a plecat în tăcere, a lăsat aripi de fluturi plutind fără lumină, într-o ciașcă de cafea cu buline roșii desenate și cu un singur punct negru pe partea dorsală. Un punct negru în semn de măreție, de "autoadorare", un punct ce are iz de specialitate, deși...e cam negru pentru toți...
     Doar fluturele înnecat în cafea mai are aceleași aripi drăgălașe, pline de puncte negre...