Plouă cu speranţă...

   E o plăcere deosebită să urmăreşti cu ochii şi să cuprinzi cu inima oamenii ce zîmbesc stropilor de ploaie, după ce aceştia se lasă peste umerii acoperiţi de haină caldă.
   E atît de "pianistică" ciaşca umplută cu lapte şi scorţişoară, ţinută-ntre palmele cutate de linia vieţii, sub melodia primăverilor înnourate.
  Ţii strîns căştile după firele de păr zvelt şi păşeşti îndrăgostit de această lume croită după intensitatea trăirilor, nepăsîndu-ţi de apa rece şi neliniştită ce-şi poartă gîndurile prin acest oraş...oraş pal.
  Te mişti modest în ritm dansant, aşteptînd pe un "peron" de staţie urbană, fără să te loveşti de ochii grăbiţilor de a se ascunde, de a pleca, de a ajunge la o predestinare mai sigură sau poate...importantă la acel moment.
  Te dizolvi şi îţi place! :)