Valuri de vers

Şi cînd în noapte liniştea se furişează,

Simt dorul năpustit asupra ei,

Îi răscoleşte taina, radiază,

Sună din chei.

Rugina amintirilor fluent, suav se stinge,

Lăsînd acel necunoscut din viitor,

Care cu doruri tot mai frige,

Revoltă un fior.

Mă-ntreb nebun cum e să te simţi geniu,

Să rătăceşti în forme fixe de gîndiri,

S-adulmeci dor de un mileniu,

Topit în trăiri.

Doar nemurirea muritorul înţelege,

Căci linia spre luna e la fel,

Pe-acolo gîndul se înalţă

Şi dorul cu el.