Personalitatea-măsura socialului din noi...

  Am început adineaori să lecturez o carte de aforisme , al cărei autor este Aurelian Silvestru. Titlul acestei capodopere ne induce în profunzimea gîndirii, ,,Dincolo de imposibil". Aş vrea să notez aici cîteva aforisme, care m-au impresionat, m-au făcut să vibrez a recunoştinţă :
* Două lucruri ne trebuie pentru fericire: o dragoste şi o vocaţie, dar ambele - adevărate!
* Mulţi îşi bat joc de cei care învaţă din propriile greşeli, dar ce altă ştiinţă poate egala o suferinţă personală ?
* Talentul ambalat în dragostea de sine e doar un moft.
* Bucuria te face atît de generos, încît nici nu prinzi de veste cînd o risipeşti...

* Există o singură cale de a cuceri o femeie: s-o iubeşti fără margini.
* Cultura adună cu mare greutate ceea ce politica risipeşte cu mare uşurinţă.
* Greşesc cînd îmi imaginez că pot face totul fără alţii, dar aş greşi şi mai mult, dacă mi-aş imagina că alţii nu pot face nimic fără mine...
* Nu crede că, dacă tu baţi pasul pe loc, alţii nu merg înainte...
* Teama de foaia curată ucide mai mulţi scriitori decît teama de moarte...
* Munca fără inspiraţie este mult mai utilă decît inspiraţia fără muncă.
* Nu poţi face paradă de patriotism.Eşti condamnat să-ţi iubeşti Patria în tăcere, chiar şi atunci cînd nu găseşti nici un motiv pentru mîndrie...Prins în închisoarea acestui sentiment, nu ai de ales decît între eroism şi laşitate...
* Teme-te să ai întotdeauna dreptate numai tu...
* Speranţa îşi are cuibul în lacrimă...
* Nimic nu ne face să spunem mai multe prostii ca iubirea, dar niciodată nu ne credem mai deştepţi decît atunci cînd iubim...
* Există un farmec al tăcerii în doi, pe care nu-l pot savura decît îndrăgostiţii...
* Doar muţii nu fac greşeli de exprimare...