Fără ritm și fără rimă

Scânteia intensă a irisului
Te urmărește...
Te gonește...
Vrea să te strecoare într-o altă lume,
Vrea să-ți ia inima cu totul și să-ți inhibe sinapsele,
Vrea! Te vrea! Vă vrea...
Să te lași?! Nu! Spiritu-ți rebel de femeie a rupt lanțurile,
A săpat gropi și a uitat de ecologia sufletului, de gingășie.
Stai, fată! Oprește-te! De ce strici totul? Doar adulmecă!
Lasă, fată! Lasă să te urmărească, să te gonească!
Ești femeie, nu felină...
Ești ochi, surâs și inimă,
Ești logică, gând și cauză în lumea omenirii.
Crezi că ironia e cea mai bună mască pentru tine?!

Piele albă, buze roșii, cârlionți și sarcasm, sarcastică poveste!
Crezi că eu îți știu adevărul?
Crezi că eu te și îți cunosc?
Nu...dar fii pură ca să te pot atinge!
Lasă...
Fii...