Punctul G

I-a-ntins o frunză ruginie în schimbul buchetului măreț,

A stropit-o cu ploaie, în loc să-i pună raze prin păr,

A chemat noaptea întunecoasă, fără să-i arate stele cu degetul,

I-a dat să bea tărie, chiar dacă ar fi putut-o săruta și alinta,

A lăsat vorbe și fapte pe-alături, doar ca s-o poată iubi în liniște,

A strîns-o atît de tare la piept, încît frig și stele nu valorau,

A luat-o sub umbrelă ca să-i fie alături fără motiv altora,

I-a zis că toamna e cel mai frumos ce le-ar aparține!