Întind aripile şi fac o rană pe un nor,
E o rană vaporoasă, cu sentimente plutitoare.
Curenţii de aer aruncă stropi în al meu zbor,
Iar aripile rănesc tot mai străduitoare.
Pupile dilatate îmbrăţişează orizontul,
Seninul a început să picure sânge,
Penele se înmoaie, nu pot să ating pământul,
Nourii nu se vindecă, iar cerul plânge.
Mă întorc şi învelesc rănile cu respiraţie,
Îmi fur din secole pentru a salva timpul lor,
M-am blocat aici într-o continuă revelaţie,
Îmi spăl zborul de sânge,
repar ca să nu mă prăbuşesc.....

Комментариев нет:
Отправить комментарий