Sărută-mă ploaie!

Mă târâi prin spirituala argilă crăpată,

Îmi deschid braţele şi eliberez o rugă --

Provizia de simţuri e deacum secată,

Mi-am pus sentimentele pe fugă...

      Ochi-mi absorb întreaga celestă orbire ,

      E fierbinte, fatal de năbuşitoare,

      Un gând apocaliptic de fericire

      Îşi ţipă ,,Sărută-mă ploaie"!

Ah, un strop, doi stropi, o mie!

M-aruncă pe pământul ud şi flămând,

Sunt eu, în ploaie, în raiul din mine,

Cu sufletu-mi deschis murmurând...