Cu ceară-n ochi...

Fruntea se scaldă în cute mimate -
E criptic polimorfismul ei,
Priviri în privire se las-a fi sparte...
Transcendere-n ceară cu-aromă de tei.
                 Refugiul lovește un țărm al dorinței,
                 Sub cerul din ozon organic,
                 Oh, ziduri cu gratii predestinate ființei,
                 Fugiți de foc, dar zadarnic!
                                       Îmi picur în ochi cu ceara-mi topită,
                                       Așteptând în convulsii destinul.
                                       Simt bine aroma de astă clipă trăită,
                                       În suflet - tei, pe frunte - seninul!