De-ale iernii

Iată că iarna e în toi, se apropie sărbătorile magice şi pline de căldură, iar muzica începe a răsuna cu mai mult suflet şi strălucire. Aş vrea să vă prezint lista cântecelor mele de Crăciun. Sper să vă placă ;)

şi tadadadaaaaaaaam 

O felicitare realizată cu mult drag pentru voi! ^_^

Cântecel

Dragi prieteni, mi s-ar părea că azi e o zi deosebită, dar nu cu toate minţile la loc, totuşi. Am avut marea experienţă de a îmbina azi muzica şi chimia :D, astfel cum povestirile profesoarei despre prelucrarea petrolului se rezultau, în capul meu, cu versuri puse pe-o melodie :D

Deci, imaginaţi-vă un ritm de jazz, auziţi o chitară, un pian şi ceva tobe. GO!!!:D

                                                         R-n:
Pampampam.....stau într-un parc şi meditez asupra vieţii,
Pampampam.....hai omule nu te mai crede muz-a frumuseţii!
                                                              I
E rece banca, e rece privirea-ntre noi
Mă strîngi în braţe, făţarnic m-atingi cu fiori,
Te crezi un dulce, te crezi rege-ntre femei
Dar mie nu-mi pasă, iubire să-mi dai chiar de mori.
                                                             II
Sorb din privirea-ţi, îţi caut sufletu-n ei,
Pustietate, instinctul te ţine-i de rău,
Haide păpuşă, măreţi suntem amândoi
Mândria desparte, suntem în doi doar actori!

Materie

Se-nfruptă privirea-mi cu lumină,
E dulce acest mir al libertăţii,
O rază, doar una suspină - 
Nu m-a găsit din tina societăţii.

             Arunc bolovani din zăpad-absolută
             Peste movila acestui fals efemer,
             Aud un răspuns, o chemare cerută
             De increatul,deja, sorbit de himer.
Păşesc adânc, las urme umezite...
E ploaie, lapoviţă, chiciură, istorie.
Neînsemnat, neaspirat, gândiri golite - 
Materia scufundă omu-n glorie...

haos şi canabis...

                                    Atomi de impresii lovesc tavanul de lumină pală,
                                    Într-o nebunie afumată se înşiră fotonii spre retina-mi,
                                    Versuri albe, versuri pline şi goale
                                    Se luminează în big-bang-ul îmbătat de emoţie...
                                          Canabisiana atmosferă se-aruncă pe pagina moartă
                                           Înşirând rima cu înfumurate bucăţele rupte din soartă,
                                           Pornesc rânduri, rânduri înroşite de focul tău, tinere naiv-
                                           Smalţ alb şi fals, trahee golaşă, gând actoricesc şi guraliv.
                                    Stricat sentiment, mucegaiul se-nfiripă peste inima-ţi impotentă,
                                    Îmi duci versurile-n vale, e minus infinit drumul netrasat,
                                    Trezeşte, trezeşte-te din autoiubirea virulentă,
                                    Leapădă-ţi haosul, haosul nedresat...

                                 
                                               

Universul în poze (3)

Trecut

                                                  De printre vise prăbuşite,
                                                  De printre doruri-năbuşite,
                                                  De printre libertăţi asfaltate
                                                  Şi sentimente drogate...
                                                 
                                                         De printre  iubiri prăfuite,
                                                         De printre intâlniri grăbite,
                                                         De printre confesii afumate
                                                         Şi căutări prea aşteptate...
           
                                                   De printre linii încurcate de telepatie,
                                                   De printre stele pierdute-n urgie,
                                                   Te naşti tu, plin de macabru umor,
                                                   Trecut neîmplinit, trecut ameţitor...

                                                       
                                                       
                                                 

Noi reci...

   Răcoare...e ca şi cum ar fi venit timpul meu,
   Stropi reci....e ca şi cum aş fi chemat singură ploaia.
   Această răceală...atât de familiară, atât de a noastră.
           Ceai cu lămâie, verde de iasomie, abureşte necontenit,
           Ar încerca să încălzească amintirea, ar încerca să ne strige,
           Însă doar un abur gol rămâne, tremurând de frigul nostru,
                           Depărtare.....
                                Uitare....
Suntem goi....

                                                     

    Aducerile aminte nu înseamnă doar o revocare a propriilor senzaţii şi gânduri, dar şi a părerilor altor participanţi la moment. Păreri care-ţi pot deschide un nou ,,eu" , reacţionând cu fraze de gen : ,,Chiar aşa arătam? Chiar aşa făceam? Daaa?".

Viaţa e precum un joc în poker. Eşti atent la cărţi, calculezi cu isteţime şi joci în grup...câştigi, nu te poţi concentra şi mizezi doar pe tine...pierzi. Uneori, însă, integrezi capacităţile necesare şi falimentezi, de ce?...pentru că miza a fost mică sau n-ai intrat în timp. Cine ştie... Ţi s-ar părea că în această ,,selecţie " câştigă doar profesioniştii. Profesionismul sau relaţiile vaste şi intermediare, hârtia cifrată....oare la asta să se fi rezumat viaţa...

Take your time,

take my time :)

Glasuri entropice străpung aerul rafinat

Şi ,,neomenesc" se reliefează turbat.

Urechea aude, nervul transmite 

Şi doar inima simte...

De ce...de ce între ,,a se supăra" şi a ,,limpezi/explica situaţia", omul alege prima variantă? Când întotdeauna există o cale uşoară spre pace!

Sunet...

Sunet de chitară aruncă cu săgeţi în carnea sufletului,

Arhaicul şi vidul Cupidon şi-a rupt arcul într-o ţintă oarbă,

Ritmuri nebune cutremură sângele pământului,

Pieptul continuă şocuri metalice să soarbă...

Strangulată în apogeul notei de soprano,

Lovită rebel de strune rupte de piano...

Şi ochii înroşiţi de fumul necugetării-

Singurătatea umană-mortalul cântării...

E chiar dificil să ,,deschizi ochii la timp"... Nu pui valoare, pierzi şi apoi te-ntrebi ,, De ce n-am observat mai devreme, de ce nu am preţuit". E norocos cel care poate readuce şi schimba acest moment din trecut!

În ritm :D

Creierul meu şi-a schimbat pălăria

Şi pe toate din el le-apucă nebunia...

    De toată prosteala lumii m-am lăsat

    Devenind pentru ei nebună de legat...

Masca-mi de sticlă cu pietre am spars

Ochii şi vorba lumii din mine am ars...

Am găsit...

Am găsit un ciob de sticlă în inimă,

Am găsit o emoţie însângerată,

Pierdută în unison fără rimă...

Printre ecouri cu bruiaj lăsată...

Am găsit miocard cărunt în inimă,

Am găsit o speranţă înţeleaptă,

Zidită pe o răzvrătită climă...

Împietrită de real şi faptă...

   De cele mai deseori adevărul iubeşte să fie aşteptat... Adevărul şi timpul sunt elemente care cizelează omul.
   De cele mai deseori avem nevoie de timp ca să-nţelegem cine ne-a fost mereu alături, ca să descoperim sinceritatea  personalităţilor, ca să ne cuprindem pe noi înşine.
    Nu vă fie frică să aşteptaţi!!!

De ce să te umpli de invidie, să bârfeşti răutăcios, să inventezi obstacole  şi să sapi gropi cuiva, când poţi să-ţi pui în evidenţă propria personalitate şi să faci ceva plin de importanţă. Ţie îţi vei crea avantaje şi lumea n-o vei plictisi cu mofturi...