26 дек. 2013 г.

Reviu "Artistul"

       Artistul - omul dedicat, capabil să se întrepătrundă și să pătrundă, să se piardă în creația-i de glorie ori să domine prin binecuvântarea imaginației și simțului.
       Artistul - omul care azi îți spune cât de mult te adoră și a doua zi te salută doar din priviri.
       Omul care îți descrie azi legătura dintre tine și el, cât e de frumoasă, cât e de specială, iar mâine...legătura aceasta se dizolvă în mulțime.
       Omul care prin clipe numărate încearcă să-ți obțină carnea și spiritul, iar prin clipe nenumărate - amintirea existenței sale telurice.
       Și peste câteva zile, cel puțin, acest artist te găsește și-ți afirmă cât ești de minunată, cât de mult îl macină dorul, cât de unic îți este mirosul și cât de dumnezeiască îți este atingerea, pentru ca a doua zi să-ți țină minte doar numele.
       Artistul, astfel, devine o dorință, apoi un moment din istoria destinului purtat de tine, iar cu următoarea încercare de ieșire scenică în viața ta....tu, deja, îi arăți cât de străin e pentru tine, ignori și-l saluți doar din priviri.


21 нояб. 2013 г.

Cei 5 zombie...

Am avut, recent, o discuție în cadrul căreia am fost "nevoită" să prezint descrieri ale acelor bărbați pe care îi consider eu zombie, deci, vă aduc la cunoștință :))) :
1. Omul care-i pe metallică și programare 24 din 24, iar după o discuție te simți de parcă toată lumea-i hard iar ție ți s-a dat cu o greutate în cap.
2. Omul care plictisește, pentru că nu știe ce interesant ți-ar putea propune, iar cînd tu propui - zice că-i obosit, n-are chef, altădată va veni momentul pentru teatru/film sau altceva relaxant/distractiv.
3. Omul care crede că momentele frumoase necesită mulți bani, iar rezultatul e fără this is magic moment.
4. Omul care ascultă blatnaia muzîca (șanson) și zice că restul e "fuflo", iar cînd vine vorba de întîlnire cu careva grup, atunci vine vorba și de beții din astea cu "șașlîk, vodkă și șanson " (desigur).
5. (tadadaaaam și-n sfîrșit) Omul care se crede cel mai inteligent, el îți dă intensiv sfaturi, iar prietenii lui sunt la fel de zombie... Aaa, și toate fostele sunt fie c*, fie proaste sau alte "diminutive".

8 нояб. 2013 г.

Revoluție de toamnă

E toamnă... o toamnă cu iz revoluționist,
Pași grei, iubiri spontane, măști de artist.
Prin ceți, plutind, idei zdrobesc sirene,
Alarme false despre somn și veșnicia lenii.
Seri triste, dimineți-surpriză sau nopțile albe - 
Te cheamă la ceai de mentă sau beri la halbe.
Drapele albe de predare, neliniște, disperare,
Ploi lașe, ce stropesc căciuli cu fețe-paloare.
Mă opresc, închid umbrelă și lovesc în pămînt,
Vibrații au stîrnit și spart sugrumul de mormînt,
Jos drapele, jos lege, e Revoluție autumnală,
E timpul pentr-o-mbrățișare colosală!



25 окт. 2013 г.

Extenuare

Am luat tăcerea în ochi...
Prin spuma de zat,
Am plecat.
M-am surpins umblînd după fum,
Ascunsă sub apă,
Sunt mioapă.                                         
Am zburat călcînd stropi de aer,
Prin chemarea de dust,
Mă gust.

17 окт. 2013 г.

Punctul G

I-a-ntins o frunză ruginie în schimbul buchetului măreț,
A stropit-o cu ploaie, în loc să-i pună raze prin păr,
A chemat noaptea întunecoasă, fără să-i arate stele cu degetul,
I-a dat să bea tărie, chiar dacă ar fi putut-o săruta și alinta,
A lăsat vorbe și fapte pe-alături, doar ca s-o poată iubi în liniște,
A strîns-o atît de tare la piept, încît frig și stele nu valorau,
A luat-o sub umbrelă ca să-i fie alături fără motiv altora,
I-a zis că toamna e cel mai frumos ce le-ar aparține!

23 авг. 2013 г.

Îmi cînt...

Îmi cînt cuvîntul prin stropul de apă căzut pe iris,
Îmi cînt cuvîntul prin nota vîntului ce zguduie frunze,
Am sete de suflet, am sete de artă,
Am sete de buze puse pe ceartă.
Îmi cînt visul prin unde de respirație somnoroasă,
Îmi cînt visul prin fulgii topiți peste pleoape,
Înfometată de ghiață și sînge - 
Metamorfoza de viață te strînge...






13 авг. 2013 г.

Între mine și noi

La un pas dintre mine și noi e doar cuvîntul tău,
E surîsul meu și balsamul gîndului ce ne leagă - 
Mieroasă paloare în haos de seară,
O lună cu pumnii lovind peste vară...
Între mine și noi un fierar potcovește în timp,
Îi vrea galopul favorizîndu-ne momentul -
Un sunet și note ne-adie chemarea,
Suntem cei ce făurim crearea...

11 авг. 2013 г.

Jurnalul unui rătăcitor (2)

24 iulie 2013, 19:00
    E parcă octombrie așternut peste suburbiile Moscovei... De o săptămînă am parte de conversații îndelungate și mieroase cu ploaia, însă de două zile mă tot țin de un pulover din lînă și un fular, ce-mi amintesc prin textură de lunile friguroase autumnale.
    Încheieturile mîinilor au declarat legea unei cromatici vineții și, ascunse în mîinicile călduroase, nu încetează să-mi amintească că e timpul furișării în odaie. Însă aerul dulceag și umed nu mă lasă să părăsesc ambianța pentru o odaie temporară, aflată la etajul de sus și dispunînd de o vedere nu tocmai aglomerată: cîteva vile, pe ici-colo niște brazi pitici, cîteva flori caniculare și parcele de mesteceni superbi, iar la orizont - o fîșie grandioasă de pădure seculară.
    Ceai de fructe, cafea, fursecuri, ploaie și lecturi...cam la aceasta se rezumă actualitatea mea. Am răsfoit de curînd două detective americane - atrăgătoare chestii, în plus, m-am ales cu nopți proiectate destul de energic prin vise de o regie pe care nici nu reușeam s-o parcurg odată trezită, aventuri cu toate cele 3 secțiuni: incipit, cuprins și sfîrșit. Sfîrșitul survenea odată ce mă încolțea lumina pătrunsă prin geam, astfel încît nu mai apucam și deznodămîntul acțiunilor.
     Din păcate am cinat din toată beletristica ce o dețin la mine, aici, alegîndu-mă pentru chindii cu ceva genetică și o carte despre Evoluționism, din care, deja, am început să culeg rîndurile. Nu știu ce vise îmi vor genera moleculele și sistematicile, însă, cu siguranță, așteptarea nu va fi lungă. ))

6 авг. 2013 г.

Jurnalul unui rătăcitor (1)

19 iulie 2013, 15:22
    Decisă să-mi continui gîndul cu un alt creion și într-un alt mediu, mi-am satisfăcut cei 1,65 m, așezîndu-i pe o canapea, deși nu prea moale, suficient de comodă, într-o încăpere pe unde vîntul pătrunde dulce și răcoros, aducîndu-mi aroma de conifere și lemn tăiat, o aromă umedă, palidă. Căștile îmi tulbură auzul cu Secret Garden și Sigur Ros, astfel încît să nu observ că ceaiul de fructe s-a răcit, iar eu, privindu-i aburii alarmați, stăteam cu degetele încleștate pe coperta jurnalului...nici măcar buclele răzlețite pe umeri,obraji și ochi nu reușesc să-mi rupă această hipnoză a tăcerii, a singurătății palpitante.

Jurnalul unui rătăcitor

17 iulie 2013, 12:00
     O pagină albă, pentru mine, ar însemna o nouă descătușare, o perspectivă nouă în autodezvăluirea cu ceva proeminențe de logică sau, cum ar fi spus Cartesius, o dovadă a faptului că exist: cogito, cogito ergo sum.
      Orice povestire ar începe cu unele descrieri minuțioase ale stării depline a naratorului, cercetată din toate perspectivele capabile să fuzioneze într-o singură și generală atmosferă, dar "nu poți să scrii versuri, cînd nimic nu ai a spune" și, mai cu seamă, nu poți înșira senzații și sentimente, atunci cînd senzorii, inhibați cu lene și dezamăgire superficială, își croiesc spațiu doar pentru adormire și răcorire, stînd piatră împotriva curenților de aer.

25 июн. 2013 г.

Scurt-circuit cerebral

La hotarul dintre "a vrea" și "a fi realist"
Pășește prin spume iubirea...
Cine e ea? Erou sau ochi de satanist?!
Ce tot scuipă nălucirea...

Se-ntîmplă s-o prinzi, s-o ai, să n-o știi
Mereu, însă, neîmplinit...
Îți tai suflarea dintre vise, gîndirea ți-o reții
Și spui: Încă nu m-a găsit!

Prin scene alb-negru înghiți în gol și te uiți,
Iubirea îți fură curajul...
E poate ea sau doar fiori din iluzie rupți,
Momentul își face bagajul...



3 июн. 2013 г.

Impresii Pre-BAC

"Cînd simți nevoia de  a crea, dar imaginația e în pană" sau "Impresii Pre-BAC"
      De zi cu zi începi să-ți simți tot mai mult cearcănele, nu că ar deveni mai accentuate, ci faptul că ele se stabilesc ca o parte din tine, precum un element fiziologic vital, existent încă de la selecția genetică.
      Simțind lipsa unei prezențe umane, care te-ar încînta, creionul și foaia devin unicile doze de anihilare a stării de goliciune. Poate că înșirînd ceva pe foaie, există o cît de mică direcționare spre reabilitare spirituală.
     Capul, plin de mîzgîlelile timpului, deacum a încetat să coordoneze logic mișcările inimii, e mult prea ocupat cu apăsarea din tîmple și imaginile captate de senzorii oculari. Îl așez cu grijă pe masă și las răcoarea acesteia să pătrundă prin toate celulele dermice. Mi-aș lăsa și mîinile să atîrne zombic în jos, dar forța de atracție a creionului dovedește o îndrăzneală uimitoare. Deodată mi-a apărut în ochi Legea atracției universale, dar nu-mi reușește să încadrez în acest sistem mîna mea și creionul maro ce mă torturează. Îl încîlcesc îndată în buclele-mi, dar înțeleg că și foaia albă, cu rînduri nescrise, devine un corp de referință de importanță majoră în procesul meu de tortură.
     Ce-ar fi dacă mi-aș putea băga toate gîndurile într-o matrice?! Aplicînd o singură regulă, cea a triunghiurilor, te poți alege cu o minte arhiordonată și cu o soluție.
      În jur doar cărți de fizică și suc de portocale, care, deși nu s-a terminat încă, mi se pare că e prea puțin. Arunc o privire peste o foaie cu fraze ce așteaptă a fi analizate, stabilirea cauzei-efect. Închid ochii și pun degetul pe una din ele: Lucrul forței de frecare este negativ, deoarece vectorul forței de frecare este orientat în sensul opus mișcării corpului. Ca să vezi... tocmai am mers la plesneală și am dat peste un adevăr.
     M-am urcat pe geam în speranța de a găsi un impuls, mi-aș da și cîteva palme dac-aș avea siguranța că ele mă vor trezi. Mi-i somn, deși am dormit suficient conform bioritmului normal omului. Poate rezolvînd ceva integrale voi oferi viteză inițială dorinței scoarței mele de a se antrena în științe reale...
     Se apropie bacalaureatul...Iar odată cu aceasta crește predispunerea la a scrie, a desena, a cînta. Cît de banal! Am nevoie de-o alarmă...

26 мая 2013 г.

Cîntecul despre sine însăși

Răcoarea serilor tale îi mîngîie telepatic ochii,
Neștiința existenței tale îi strecoară vise pe sub pleoape,
Se plimbă cu degetele prin șuvițele de aer și cîntă - 
Știi despre ce îi este melodia? 
Crezi că dragostea îi este subiectul?
Hahahaha! Nu gîndești în ritmul dorinței ei!
Ea cîntă despre muzică - 
Ea cîntă despre substanța din care e constituită,
Ea e melodia îngînată de sine însăși,
Știi de ce?
Crede că tu ești Ea în varianta opusă genului ei.
Ea nu aleargă după frumos,
Nu știe să alerge: conștiința n-o-nvață banalități,
Dar ea simte această seară așa cum tu cauți s-o simți,
Nu-ți reușește...nu-i așa? Cîntă!




23 мая 2013 г.

Alb-negru

Alb și negru – jonglez în culori rînd pe rînd
Și sap spre nucleul Planetei Pămînt,
Caut un foc, caut ardoare,
Real dedus din paloare.

Alb și negru – pășesc între oameni curgînd,
Mă zbat între maluri de sfînt și nesfînt,
Caut un ochi, caut răcoare,
Eu-l e în așteptare.

Alb și negru – iubirea se-așterne zăcînd,
Pe glasu-amorțit  de mormînt,
Se rupe în cioburi bizare,
Abdicare,abdicare!

18 мая 2013 г.

Avec toi-même

Le ciel - c'est le monde pour tes yeux,
L'herbe - c'est le monde pour tes mains;
Tu es ton roi, l'amour est ton Dieu,
Quand la nature s'attarde dans tes veines.

Les yeux - c'est le monde pour tes troubles,
Les mains - c'est le monde pour tes mots;
Tu es ton temps, le coeur est ton double,
Quand tu et toi-même- vous êtes une seule note.       

7 мая 2013 г.

Funerar

Beau, beau în cinstea ideilor trecute din viaţă!
Să le fie vaporii nerealizării uşori...
100 g de senzaţii la un pocal întreg de ghiaţă,
Şi din otravă nocturnă licori...
Cânt cu bocet lângă ţărâna unei dorinţe!
Să nu-i fie amintirea amară...
Arunc pestea ea înnegrite seminţe!
Ca pana de corb să răsară...
Şi râd zgomotos la sicriul de patimi!
Am febra cometei în zbor...
Îi bat cuie, le scot de prin' lacrimi!
Uscate, de ghiaţă, în re minor...





1 мая 2013 г.

Comă de personalitate

Stop!
I-am spus timpului să nu mai bârfească!
Cu dogme și zei să nu m-amăgească...
Că în val de idei m-aruncă despotic
Și-mi spune că viața-i o lună-n sinoptic.
         Stop!
         I-am spus minții să scuipe prostia!
         Abolită-n leșin să-i fie robia...
         Cu gânduri m-atacă și m-aprofundează,
         Imagini prea pline îmi administrează.
Stop!
M-arunc în tăcere, inspir unde gamma,
Iar pulsul își scrie prin secole drama,
Din corp se desprind tocit amintiri
Și capăt newtoni, spre noi deveniri...

19 апр. 2013 г.

Cu ceară-n ochi...

Fruntea se scaldă în cute mimate -
E criptic polimorfismul ei,
Priviri în privire se las-a fi sparte...
Transcendere-n ceară cu-aromă de tei.
                 Refugiul lovește un țărm al dorinței,
                 Sub cerul din ozon organic,
                 Oh, ziduri cu gratii predestinate ființei,
                 Fugiți de foc, dar zadarnic!
                                       Îmi picur în ochi cu ceara-mi topită,
                                       Așteptând în convulsii destinul.
                                       Simt bine aroma de astă clipă trăită,
                                       În suflet - tei, pe frunte - seninul!

11 апр. 2013 г.

Doar..

Doar ploaia știe să topească focul,
Așa cum dragostea sfințește locul.
Doar vântul știe să usuce lacrima,
Așa cum inima stochează patima.

Doar dragostea știe să înalțe omul,
Așa cum ploaia înverzește pomul.
Doar inima știe să împartă fiorul,
Așa cum vântul înlesnește zborul.


10 апр. 2013 г.

Eu și tu...

În cer a apărut o gaură..
O vezi? Eu parcă aș fi oarbă!
Arunc priviri ca într-o doară
Și nu-mi las retina să soarbă.


La orizont a apărut un foc...
Îl simți? Eu parc-aș fi sterilă!
Întind mâinile să le mișc din loc,      
Dar ghiața-mi din ele-i virilă.

În pământ s-a săpat o groapă...
Ai ocolit-o? Eu parc-aș fi marmură!
Mă clatin și bucățele se crapă
Ca fricile după anafură...

A apărut pe inimă o tumoare...
O poți atinge? Eu da, o simt,
E ca prietenia la culoare
Și ca iubirea la paloare...



                                                          Și ca o melodie de fundal....