Jurnalul unui ratacitor (4)

(The Diary of an Errant)
          The human society is a real wildness, where someone is the sacrifice, someone - the hunter aaaand...a lot of people are just sacrifices with hunter faces, trying to find a place by using black roads. Who are you? Who would like you to be? I would like to be a sacrifice, because I have chances to became an hunter - Time and Experience will help me, but I am really skeptical thinking about "false faces" - is not so easy to leave an illusive world, where you are the king of an imagined nation and you indulge this haughty position. False face must hide what the false heart doth know (Macbeth).
          Also, in our century, we - the society, like to talk about "perfect woman" and "perfect man" in a "perfect relationship". Why are we doing that? Did everyone find his/her love and we are too bored to live in the reality and to accept each other? Lets be human and believe in us, lets skip this annoying games about perfectionism. Why should we search for something perfect, when this world is so amazing with all the unexpected forms and moments?! You - woman! Don't search your God in every man that you meet, don't be an empty leech or a cactus with thorns of pride, just enjoy! Dates and discussions with honest persons are awesome! But, You  - man! Oh, you like so much to play with women: This is stupid, this is ugly, this one read too much  - lets make fun of them - STOP! You never know how one of this girls can make you to not feel someone one day. Searching the PERFECT, but finding the WAR!
        Next point - phrases like: "oooh, you don't know that - you are stupid", "I am the smartest in our class, I am the best", "You are single and hot, so you are crazy"... Why in the fucking hell should I know everything about your hobbies or the information you are interested in? Maybe I am not from this world, maybe I am an alien and I know more other things that you have no idea about! If we don't have the same point of view, that doesn't make you smarter. If your days are made from drinking and studying - no hobbies to practice, no volunteering - it is that making you the best? NO! Now, about single and crazy... Do you know? I am single, because other "mature and wise" men like you think the same and because we, women, can not choose the right man. 
        We are 20-30 and we think the life is done! Yeees, we are the world, we tried everything! Emmm, sorry for disturbing, but...how about to enjoy the life? To make a family, to travel, to interact? How about to drink coffee every morning and make love, make sex with a person that you like? We have a lot of stuff to do...never stop!

O invitaţie în Iaşi

       La cei doi ani ai săi, Palas Mall, Iaşi, a devenit o întreagă "comunitate" de clădiri şi centre atractive. Aş putea spune că amplasarea, arhitectura şi evenimentele susţinute/organizate sunt ceea ce-l etichetează, luînd comparativ cu brandurile promovate/comercializate. Fiind în vizită la Palas, vei afla pentru început despre Zona de Parcare în 5 nivele, Istoricul locului, apoi şi trandurile în modă. Deci, nu pot să nu menţionez despre viteza cu care echipa Palas Mall reuşeşte să evolueze, să se manifeste şi să organizeze un complex destul de grandios pentru această zonă europeană, carpatică.
       Cu ocazia aniversării, am fost încîntată să primesc invitaţia şi să vizitez centrul Palas şi, desigur, istoricul oraş Iaşi. Deşi în cele două zile nu s-au reuşit prea multe, iar părerile nu s-au spus pînă la urmă, interacţiunea cu managerii locului a avut loc, discuţiile s-au petrecut în condiţii de la egal la egal.
      Se merită de petrecut o zi aici? Da! Pentru distracţii, divertisment, cumpărături (veţi găsi preţuri atractive şi calitate în lucruri). Nu ezitaţi să faceţi o raită şi prin locurile turistice ale oraşului.

Jurnalul unui rătăcitor (3)

          Societatea actuală interpretează confidenţa ca şi dovadă a unui caracter slab, da... sunt slabă, şi recunosc că îmi bîntuie capul lucruri ce poate  nu ar trebui interpretate. De ce omenirea fuge? De ce lumea se sparge? De ce eu nu pot să studiez mai uşor decît îmi permite fizicul? De ce sunt tristă, chiar dacă nu am un motiv pur uman? De ce am ales să spun verde-n ochi azi, să realizez aceasta, gîndindu-mă că mîine nu aş fi acolo unde mi-aş dori. Toţi cîntă despre "Trăieşte cu ziua de azi", dar lasă totul pentru mai apoi, toţi vorbesc de suflet şi cresc burţile cu exces de mîncare, fac sex mai mult decît biologic ar fi necesar.
          Să ne-ntrebăm împreună...Ce-ar fi dacă?
- mîine vei ajunge în stradă şi oamenii în care ai dat cu piciorul vor fi cei care te vor ajuta?
- mîine vei nimeri într-un accident şi femeia/bărbatul pe care (l-)ai respins(-o), pentru că nu e de rangul tău de modă sau nu-i pe placul prietenilor tăi, va fi cea (cel) care va avea grijă de tine?
- mîine se vor închide şcolile, iar tu care-ai stat şi ai tocit doar în formule şi metodici, nu ai pe cine suna/vedea?
- mîine îţi vei pierde capacitatea de  a auzi şi tu nu ai fost la un concert cu muzică adevărată, muzică bună, reală? sau nu vei mai putea utiliza ochii şi în memoria ta vor rămîne doar străzile de la universitate/serviciu pînă acasă şi jocurile electronice?
- mîine se vor închide bisericile, iar tu nu vei şti cum altfel să te relaxezi şi luminezi, decît făcînd faţă că eşti credincios şi pur, numind yoga/meditaţia/ş.a. lucruri de sectanţi?
- mîine un poet/scriitor va spune cel mai mare adevăr al lumii, iar tu te vei întreba cine-i acesta şi ce vrea să spună, pentru că nicioadă nu ai citit (să excludem lecturile necesare din instituţiile de învăţămînt)?
- mîine vei pleca într-o altă ţară şi vei spune: Nu am ce lăsa în Moldova! ?
etc. etc. etc.
           "Şini-i asta şî şi vre?" Rămîn împreună cu voi la această întrebare...

Trilogia simţurilor

Simţurile-mi sunt ascunse într-un bob de soare ce apune,

Unde cerul în puhoaie de foc mă strigă calm pe nume.

Simţurile-mi colindă o stradă nocturnă ce gustă din ploi,

Unde luminile în joc hipnotic trezesc impulsul cald, vioi.

Simţurile-mi lovesc cu fierbinţeală strunele ce-i suflă glasul,

Unde dorul în cioburi de fum îmi cîntă şi-mi grăbeşte pasul.

Simţul tău şi simţul meu sunt abur împărţit în curcubeie alb-negru,

Simţul nostru are gust, gustul aşteptării..

Sentiment

S-a rupt din palmă cu elan,

S-a transformat în sînge,

Gustînd din cerul sec, viclean

Din friguri taie, frînge.

Loveşte-n soare şi despică,

(Ne)ars pluteşte licărind,

Din raze amintirile ridică - 

Le-aruncă peste noi plîngînd.

Cînd peste drum de nori flămînzi,

Atinge luna parcă mut,

Se-ntreabă vag ca-ntre oglinzi:

De cine astăzi l-a născut...

Străpunge-n sticla lunii pline

Şi-aude inima în piept,

Bătaia nopţilor din ritmuri fine

Îi aminteşte de accept.

Ar vrea să-şi spună iar pe nume,

Să strige: ce ai Sentiment?

Ci la hotarul: "a iubi" şi "glume"

Nocturn, aşteaptă descendent.

Plouă cu speranţă...

   E o plăcere deosebită să urmăreşti cu ochii şi să cuprinzi cu inima oamenii ce zîmbesc stropilor de ploaie, după ce aceştia se lasă peste umerii acoperiţi de haină caldă.
   E atît de "pianistică" ciaşca umplută cu lapte şi scorţişoară, ţinută-ntre palmele cutate de linia vieţii, sub melodia primăverilor înnourate.
  Ţii strîns căştile după firele de păr zvelt şi păşeşti îndrăgostit de această lume croită după intensitatea trăirilor, nepăsîndu-ţi de apa rece şi neliniştită ce-şi poartă gîndurile prin acest oraş...oraş pal.
  Te mişti modest în ritm dansant, aşteptînd pe un "peron" de staţie urbană, fără să te loveşti de ochii grăbiţilor de a se ascunde, de a pleca, de a ajunge la o predestinare mai sigură sau poate...importantă la acel moment.
  Te dizolvi şi îţi place! :)

Punctul negru

      Ș-am dat cu pumnul în masa dintre suflet sec și tăcere ș-am luat forma unui fluture nocturn, mic, palpitând, înghețat... Ș-am spart luna în mii de bucăți ca să-mpart, să mă împart, să adun, apoi să ofer... Luna s-a supărat și a plecat în tăcere, a lăsat aripi de fluturi plutind fără lumină, într-o ciașcă de cafea cu buline roșii desenate și cu un singur punct negru pe partea dorsală. Un punct negru în semn de măreție, de "autoadorare", un punct ce are iz de specialitate, deși...e cam negru pentru toți...
     Doar fluturele înnecat în cafea mai are aceleași aripi drăgălașe, pline de puncte negre...

       

Urare

     E dulceața timpului cea care ne învață să fim dăruitori și să primim grija și dragostea ce ni se oferă...
     E respirația gândului ce ne apasă în numele creației pentru aproape și în numele autocreației, neașteptat, surprinzător, poate neobrăzat și, totuși, modest în manifestări...
     E atingerea mâinilor, obrajilor, buzelor, care întăresc legătura, prăfuiesc aluziile/iluziile, aruncă visările în realitatea dorită, care ne fac mai buni și ne dau bunătate...
     E cuvântul încoronat de gest, care oferă picătura absolută ființei noastre însetate de familiar, prietenesc, ajutor, de aproape!
     Haideți să acceptăm noul an ca o binecuvântare a vieții noastre!
     Fiți luminați, dragii mei! Fiți tineri! Fiți revoluționari, visători, curioși, iubitori!

Reviu "Artistul"

       Artistul - omul dedicat, capabil să se întrepătrundă și să pătrundă, să se piardă în creația-i de glorie ori să domine prin binecuvântarea imaginației și simțului.
       Artistul - omul care azi îți spune cât de mult te adoră și a doua zi te salută doar din priviri.
       Omul care îți descrie azi legătura dintre tine și el, cât e de frumoasă, cât e de specială, iar mâine...legătura aceasta se dizolvă în mulțime.
       Omul care prin clipe numărate încearcă să-ți obțină carnea și spiritul, iar prin clipe nenumărate - amintirea existenței sale telurice.
       Și peste câteva zile, cel puțin, acest artist te găsește și-ți afirmă cât ești de minunată, cât de mult îl macină dorul, cât de unic îți este mirosul și cât de dumnezeiască îți este atingerea, pentru ca a doua zi să-ți țină minte doar numele.
       Artistul, astfel, devine o dorință, apoi un moment din istoria destinului purtat de tine, iar cu următoarea încercare de ieșire scenică în viața ta....tu, deja, îi arăți cât de străin e pentru tine, ignori și-l saluți doar din priviri.

Cei 5 zombie...

Am avut, recent, o discuție în cadrul căreia am fost "nevoită" să prezint descrieri ale acelor bărbați pe care îi consider eu zombie, deci, vă aduc la cunoștință :))) :
1. Omul care-i pe metallică și programare 24 din 24, iar după o discuție te simți de parcă toată lumea-i hard iar ție ți s-a dat cu o greutate în cap.
2. Omul care plictisește, pentru că nu știe ce interesant ți-ar putea propune, iar cînd tu propui - zice că-i obosit, n-are chef, altădată va veni momentul pentru teatru/film sau altceva relaxant/distractiv.
3. Omul care crede că momentele frumoase necesită mulți bani, iar rezultatul e fără this is magic moment.
4. Omul care ascultă blatnaia muzîca (șanson) și zice că restul e "fuflo", iar cînd vine vorba de întîlnire cu careva grup, atunci vine vorba și de beții din astea cu "șașlîk, vodkă și șanson " (desigur).
5. (tadadaaaam și-n sfîrșit) Omul care se crede cel mai inteligent, el îți dă intensiv sfaturi, iar prietenii lui sunt la fel de zombie... Aaa, și toate fostele sunt fie c*, fie proaste sau alte "diminutive".

Revoluție de toamnă

E toamnă... o toamnă cu iz revoluționist,

Pași grei, iubiri spontane, măști de artist.

Prin ceți, plutind, idei zdrobesc sirene,

Alarme false despre somn și veșnicia lenii.

Seri triste, dimineți-surpriză sau nopțile albe - 

Te cheamă la ceai de mentă sau beri la halbe.

Drapele albe de predare, neliniște, disperare,

Ploi lașe, ce stropesc căciuli cu fețe-paloare.

Mă opresc, închid umbrelă și lovesc în pămînt,

Vibrații au stîrnit și spart sugrumul de mormînt,

Jos drapele, jos lege, e Revoluție autumnală,

E timpul pentr-o-mbrățișare colosală!

Extenuare

Am luat tăcerea în ochi...

Prin spuma de zat,
Am plecat.
M-am surpins umblînd după fum,
Ascunsă sub apă,
Sunt mioapă.                                         
Am zburat călcînd stropi de aer,
Prin chemarea de dust,
Mă gust.

Punctul G

I-a-ntins o frunză ruginie în schimbul buchetului măreț,

A stropit-o cu ploaie, în loc să-i pună raze prin păr,

A chemat noaptea întunecoasă, fără să-i arate stele cu degetul,

I-a dat să bea tărie, chiar dacă ar fi putut-o săruta și alinta,

A lăsat vorbe și fapte pe-alături, doar ca s-o poată iubi în liniște,

A strîns-o atît de tare la piept, încît frig și stele nu valorau,

A luat-o sub umbrelă ca să-i fie alături fără motiv altora,

I-a zis că toamna e cel mai frumos ce le-ar aparține!

Îmi cînt...

Îmi cînt cuvîntul prin stropul de apă căzut pe iris,
Îmi cînt cuvîntul prin nota vîntului ce zguduie frunze,
Am sete de suflet, am sete de artă,
Am sete de buze puse pe ceartă.
Îmi cînt visul prin unde de respirație somnoroasă,
Îmi cînt visul prin fulgii topiți peste pleoape,
Înfometată de ghiață și sînge - 
Metamorfoza de viață te strînge...

Între mine și noi

La un pas dintre mine și noi e doar cuvîntul tău,
E surîsul meu și balsamul gîndului ce ne leagă - 
Mieroasă paloare în haos de seară,
O lună cu pumnii lovind peste vară...
Între mine și noi un fierar potcovește în timp,
Îi vrea galopul favorizîndu-ne momentul -
Un sunet și note ne-adie chemarea,
Suntem cei ce făurim crearea...

Jurnalul unui rătăcitor (2)

24 iulie 2013, 19:00

    E parcă octombrie așternut peste suburbiile Moscovei... De o săptămînă am parte de conversații îndelungate și mieroase cu ploaia, însă de două zile mă tot țin de un pulover din lînă și un fular, ce-mi amintesc prin textură de lunile friguroase autumnale.

    Încheieturile mîinilor au declarat legea unei cromatici vineții și, ascunse în mîinicile călduroase, nu încetează să-mi amintească că e timpul furișării în odaie. Însă aerul dulceag și umed nu mă lasă să părăsesc ambianța pentru o odaie temporară, aflată la etajul de sus și dispunînd de o vedere nu tocmai aglomerată: cîteva vile, pe ici-colo niște brazi pitici, cîteva flori caniculare și parcele de mesteceni superbi, iar la orizont - o fîșie grandioasă de pădure seculară.

    Ceai de fructe, cafea, fursecuri, ploaie și lecturi...cam la aceasta se rezumă actualitatea mea. Am răsfoit de curînd două detective americane - atrăgătoare chestii, în plus, m-am ales cu nopți proiectate destul de energic prin vise de o regie pe care nici nu reușeam s-o parcurg odată trezită, aventuri cu toate cele 3 secțiuni: incipit, cuprins și sfîrșit. Sfîrșitul survenea odată ce mă încolțea lumina pătrunsă prin geam, astfel încît nu mai apucam și deznodămîntul acțiunilor.

     Din păcate am cinat din toată beletristica ce o dețin la mine, aici, alegîndu-mă pentru chindii cu ceva genetică și o carte despre Evoluționism, din care, deja, am început să culeg rîndurile. Nu știu ce vise îmi vor genera moleculele și sistematicile, însă, cu siguranță, așteptarea nu va fi lungă. ))

Jurnalul unui rătăcitor (1)

19 iulie 2013, 15:22
    Decisă să-mi continui gîndul cu un alt creion și într-un alt mediu, mi-am satisfăcut cei 1,65 m, așezîndu-i pe o canapea, deși nu prea moale, suficient de comodă, într-o încăpere pe unde vîntul pătrunde dulce și răcoros, aducîndu-mi aroma de conifere și lemn tăiat, o aromă umedă, palidă. Căștile îmi tulbură auzul cu Secret Garden și Sigur Ros, astfel încît să nu observ că ceaiul de fructe s-a răcit, iar eu, privindu-i aburii alarmați, stăteam cu degetele încleștate pe coperta jurnalului...nici măcar buclele răzlețite pe umeri,obraji și ochi nu reușesc să-mi rupă această hipnoză a tăcerii, a singurătății palpitante.

Jurnalul unui rătăcitor

17 iulie 2013, 12:00
     O pagină albă, pentru mine, ar însemna o nouă descătușare, o perspectivă nouă în autodezvăluirea cu ceva proeminențe de logică sau, cum ar fi spus Cartesius, o dovadă a faptului că exist: cogito, cogito ergo sum.
      Orice povestire ar începe cu unele descrieri minuțioase ale stării depline a naratorului, cercetată din toate perspectivele capabile să fuzioneze într-o singură și generală atmosferă, dar "nu poți să scrii versuri, cînd nimic nu ai a spune" și, mai cu seamă, nu poți înșira senzații și sentimente, atunci cînd senzorii, inhibați cu lene și dezamăgire superficială, își croiesc spațiu doar pentru adormire și răcorire, stînd piatră împotriva curenților de aer.

Scurt-circuit cerebral

La hotarul dintre "a vrea" și "a fi realist"
Pășește prin spume iubirea...
Cine e ea? Erou sau ochi de satanist?!
Ce tot scuipă nălucirea...

Se-ntîmplă s-o prinzi, s-o ai, să n-o știi
Mereu, însă, neîmplinit...
Îți tai suflarea dintre vise, gîndirea ți-o reții
Și spui: Încă nu m-a găsit!

Prin scene alb-negru înghiți în gol și te uiți,
Iubirea îți fură curajul...
E poate ea sau doar fiori din iluzie rupți,
Momentul își face bagajul...

Impresii Pre-BAC

"Cînd simți nevoia de  a crea, dar imaginația e în pană" sau "Impresii Pre-BAC"
      De zi cu zi începi să-ți simți tot mai mult cearcănele, nu că ar deveni mai accentuate, ci faptul că ele se stabilesc ca o parte din tine, precum un element fiziologic vital, existent încă de la selecția genetică.
      Simțind lipsa unei prezențe umane, care te-ar încînta, creionul și foaia devin unicile doze de anihilare a stării de goliciune. Poate că înșirînd ceva pe foaie, există o cît de mică direcționare spre reabilitare spirituală.
     Capul, plin de mîzgîlelile timpului, deacum a încetat să coordoneze logic mișcările inimii, e mult prea ocupat cu apăsarea din tîmple și imaginile captate de senzorii oculari. Îl așez cu grijă pe masă și las răcoarea acesteia să pătrundă prin toate celulele dermice. Mi-aș lăsa și mîinile să atîrne zombic în jos, dar forța de atracție a creionului dovedește o îndrăzneală uimitoare. Deodată mi-a apărut în ochi Legea atracției universale, dar nu-mi reușește să încadrez în acest sistem mîna mea și creionul maro ce mă torturează. Îl încîlcesc îndată în buclele-mi, dar înțeleg că și foaia albă, cu rînduri nescrise, devine un corp de referință de importanță majoră în procesul meu de tortură.
     Ce-ar fi dacă mi-aș putea băga toate gîndurile într-o matrice?! Aplicînd o singură regulă, cea a triunghiurilor, te poți alege cu o minte arhiordonată și cu o soluție.
      În jur doar cărți de fizică și suc de portocale, care, deși nu s-a terminat încă, mi se pare că e prea puțin. Arunc o privire peste o foaie cu fraze ce așteaptă a fi analizate, stabilirea cauzei-efect. Închid ochii și pun degetul pe una din ele: Lucrul forței de frecare este negativ, deoarece vectorul forței de frecare este orientat în sensul opus mișcării corpului. Ca să vezi... tocmai am mers la plesneală și am dat peste un adevăr.
     M-am urcat pe geam în speranța de a găsi un impuls, mi-aș da și cîteva palme dac-aș avea siguranța că ele mă vor trezi. Mi-i somn, deși am dormit suficient conform bioritmului normal omului. Poate rezolvînd ceva integrale voi oferi viteză inițială dorinței scoarței mele de a se antrena în științe reale...
     Se apropie bacalaureatul...Iar odată cu aceasta crește predispunerea la a scrie, a desena, a cînta. Cît de banal! Am nevoie de-o alarmă...